Tată sfânt, păstrează-i în numele tău pe care mi l-ai dat, ca ei să fie una ca şi noi! (In 17,21) 

Dragi confrați preoți, dragi persoane consacrate, dragi prieteni, iubit popor al lui Dumnezeu! 

Idealul unei lumi unite a preocupat omenirea dintotdeauna, și totuși ne putem întreba: există astăzi o lume unită? Din păcate trebuie să recunoaștem că unitatea, așa cum a fost voită de Dumnezeu, este încă departe. Și în acest sens, ne putem întreba, ce-i de făcut pentru a îndeplini acest deziderat divin? Am voit să încep predica mea de la această liturghie comemorativă a centenarului de la nașterea Chiarei Lubich, tocmai cu aceste cuvinte ale lui Isus care au sunat într-un mod deosebit în inima ei și au generat o adevărată aventură divină de-a lungul întregii sale vieți puse în realizarea, slujirea și cultivarea unității sub diferitele ei dimensiuni. „Pentru aceste cuvinte ne-am născut, pentru unitate, pentru a contribui la realizarea ei în lumea întreaga”, spunea Chiara celor care o urmau pe acest drum. Cunoaștem, cel puțin parțial, ceea ce a reușit dânsa să facă în această direcție, și aș putea spune că unii dintre noi au fost martori la minunile înfăptuite de Dumnezeu prin intermediul ei. Să vedem pe scurt de unde a luat dânsa putere și lumină în urmarea acestei vocații.

Lectura I pe care am ales-o pentru astăzi evocă pe bună dreptate prudența, spiritul său de înțelepciune care au făcut-o să-l caute și să-l iubească pe Dumnezeu mai mult decât bogăția, sănătatea, frumusețea, așa după cum afirmă Cartea Înțelepciunii: „Ea este o comoară inepuizabilă pentru oameni; cei care o dobândesc se apropie de prietenia cu Dumnezeu” (Înț 7,14) Și când vorbim de înțelepciune, înțelegem că nu este vorba doar de a ști să evaluezi bine lucrurile, de a cunoaște și de a știi despre ce este vorba, ci, înainte de orice, este iubirea.

Și Psalmul responsorial vrea să sublinieze același lucru, și anume alegerea corectă pe care omul trebuie să o facă în viață pentru a fi fericit. Doamne, tu ești „singurul meu bine”, „Gustați și vedeți cât de bun este Domnul, fericit omul care își caută refugiu în el!” (Ps 34,8) Și aceste cuvinte se potrivesc perfect cu alegerea pe care a făcut-o Chiara, care l-a binecuvântat pe Domnul în fiecare moment al vieții sale și îl binecuvântează și acum în veșnicia sa. Dar aceste cuvinte răsună și în viața noastră într-un mod deosebit și cred că fiecare simte în felul său că a fost chemat să facă din viața sa o aventură divină, o căutare permanentă a lui Dumnezeu și a valorilor sale veșnice. 

În sfârșit textul Evangheliei după Ioan, text pe care l-am ascultat de atâtea ori în drumul nostru spiritual, se revarsă astăzi peste noi ca un fluviu de apă curată și ne inundă cu amănunte ce ne ajută să pătrundem esența unității. Este clară intenția lui Isus: el vrea ca toți ai săi să rămână uniți în adevăr și iubire, și de aceea se roagă Tatălui ca să pună pecetea sa peste ei, adică să-i transforme din interior, prin puterea Duhului Sfânt, ca ei să poată construi acea unitate pe care el însuși o are cu Tatăl. Pe de altă parte, să notăm că Isus nu se roagă numai pentru ai săi, pentru cei care au fost hrăniți cu cuvântul adevărului veșnic, adică cei care au fost instruiți de el și au trăit un raport special, zi de zi cu el în mijlocul lor, experimentând iubirea sa, ci se gândește și la toți aceia care deocamdată nu fac parte din turma sa, dar care, prin mărturia apostolilor, vor intra și ei în familia sa, mărind unitatea între ei și cu Dumnezeu. 

Ascultând acest pasaj, Chiara a înțeles că aceste cuvinte au fost scrise pentru dânsa și a făcut din ele un ideal pentru care să-și consacre întreaga viața. Eu sunt convins că Dumnezeu a ales-o pe dânsa să lucreze într-un mod specific la refacerea unității creștine, ba chiar la realizarea unității întregului neam omenesc. Iată de ce, prin celebrarea de astăzi, aș vrea să ne reamintim de moștenirea Chiarei, de darurile Domnului pe care Biserica însăși le-a primit prin intermediul carismei sale și să ne reînnoim și noi angajamentul de a continua să dezvoltăm în noi și în societatea noastră acest ideal al unității.

Acest ideal al unității l-a reamintit și Papa Francisc în mesajul său adresat episcopilor prieteni ai Mișcării Focolarelor și este bine să luăm aminte la cuvintele Sfântului Părinte: „Prin carisma unității, aflat în sintonie deplină cu magisteriul Conciliului al II-lea din Vatican, Duhul Sfânt ne învață să trăim în concret harul unității conform cu rugăciunea adresată de Isus Tatălui înainte de Paștele morții și învierii sale. Duhul deschide la dialogul carității și al adevărului cu fiecare bărbat și fiecare femeie din orice cultură, tradiție religioasă, convingeri, pentru a edifica în întâlnire noua civilizație a iubirii”. Și chiar în recenta enciclică Fratelli tutti, Papa Francisc ne îndeamnă să fim frați și martori ai unității, ai fraternității, ai comuniunii, ai întâlnirii cu fiecare om, indiferent de diferențele care există între noi, îndemn care-și găsește ecou în cuvintele rostite de Chiara Lubich încă în anul 1946: „Priviți toate creaturile drept copii ai unicului Tată”.

Emaus Maria Voce spunea nu demult: „Până când ultimul om de pe pământ nu va fi considerat cu adevărat frate cu toți, carisma Chiarei va avea întotdeauna ceva de spus. Mi se pare că astăzi, mai presus de toate, ea ne spune: să ne deschidem spre a-l întâmpina pe celălalt, oricine ar fi el, să iubim fără să ne oprim la granițele propriei țări, sau a propriei religii. Avem o speranță absolută în această rețea de iubire”.

Așa să fie. Amin!