Dragi confrați preoți, dragi persoane consacrate, iubiți credincioși!

Ziua de astăzi are un farmec deosebit și întotdeauna este o bucurie imensă, cel puțin pentru mine, să fiu împreună cu voi, la această sărbătoare, în care sunt binecuvântate uleiurile sfinte și consacrată sfânta crismă, uleiuri ce însoțesc viața creștină încă de la începuturile ei și care ne consacră și pe noi, episcop și preoți, pentru slujirea pentru care am fost aleși.

Astăzi, mai mult decât în alte celebrări, se evidențiază ceea ce suntem, și anume: „o descendență aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, poporul luat în stăpânire de Dumnezeu” (1Pt 2,9), comunitatea discipolilor lui Isus, un popor preoțesc, profetic și regesc. În cadrul acestui popor suntem și noi, episcop și preoți, oameni aleși, pentru ca harul lui Cristos, primit prin revărsarea Duhului Sfânt, să ajungă la toți aceia care fac parte din el, astfel încât să-l întărească în comuniunea, catolicitatea și unitatea sa.

Într-o lume în care, din păcate, persistă destul de abundent acel individualism ce se naște din orgoliul nestins al ființei umane ce se crede „buricul pământului”, autosuficient, o lume în care continuă să existe diferite provocări ce ar vrea să ne despartă și chiar să ne facă dușmani, noi suntem azi chemați să redescoperim bucuria și puterea „de a fi împreună” în și cu Biserica, de a fi poporul sfânt al lui Dumnezeu din care face parte și fiecare dintre noi, un popor universal, de care trebuie să se țină cont.

Dragi prieteni, simt foarte mult în acest timp necesitatea de a reafirma universalitatea / catolicitatea poporului creștin și unitatea care ne leagă și care se naște din împărtășirea vieții noastre făcute din eforturi și bucurii și care este construită cu rugăciunea și cu răbdarea prieteniei și a dialogului. Apropo de rugăciune, sfântul Paul al VI-lea, în Enciclica Ecclesiam suam, scria că „religia este, prin natura sa, un raport între Dumnezeu și om, iar rugăciunea exprimă în dialog acest raport” (§ 72). Suntem diferiți, însă tocmai în bogăția diversității fiecăruia suntem parte a aceluiași popor, al cărui cap este Cristos, iar noi suntem cu toții frați, aspect pe care se fundamentează universalitatea Bisericii. În aceeași enciclică, Papa Montini scria că „nimeni nu este străin pentru inima Bisericii; nimeni nu este indiferent pentru ministerul său, pentru slujirea sa… Nu în zadar își spune catolică; nu în zadar ea este însărcinată să promoveze în lume unitatea, iubirea și pacea” (§ 98). Și astăzi îi mulțumim Domnului pentru acest dar, în pofida atâtor valuri de curente egoiste și reci ce ne sunt oferite de societatea civilă în care trăim, mult prea individualistă.

Vedeți însă că această unitate nu trăiește și nu poate fi construită în spațiile închise ale instituțiilor și realităților noastre. Cine se închide în grupul său mic de prieteni și tovarăși este destinat să dispară încetul cu încetul, pentru că separarea nu este niciodată un vestitor al vieții și al iubirii. „Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea; de aceea Domnul m-a uns și m-a trimis să aduc vestea cea bună săracilor, să leg rănile celor cu inima zdrobită, să vestesc eliberare celor captivi și deschidere a porților celor închiși; să vestesc un an de bunătate a Domnului, o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru, ca să-i mângâi pe cei mâhniți” (Is 61,1-2), am ascultat în Lectura I din Cartea profetului Isaia. Domnul ne consacră și ne trimite în primul rând la aceia care au cel mai mult nevoie de a fi atinși de harul lui Dumnezeu.

Astăzi ni se confirmă această consacrare și această misiune. Isus o face în Nazaret într-un mod foarte particular. Vă rog să atrageți atenția cum Isus, citind textul din Isaia, se oprește la fraza care, pe lângă har, anunța și „o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru”, și tocmai acest anunț al lui Dumnezeu pare excesiv, aproape de neînțeles. Cum să nu-i pedepsești pe dușmani, pe cei răi? Însă Isus manifestă un exces în dreptatea divină, care este gata să-i ierte chiar și pe păcătoși, pe cei răi, pe cei nedrepți. Dreptatea lui se realizează în har. Dacă nu ar exista acest exces de milă și dragoste, cine dintre noi ar mai fi astăzi aici? De aceea, nu ar trebui să ne fie frică să dăm dovadă de exces de milă, și asta ne învață și Papa Francisc, nu doar prin cuvânt, ci și prin exemplu. În acest context, lecția magistrală mai ales pentru noi, preoții, dar și pentru toți creștinii, sunt cuvintele lui Isus rostite de la înălțimea crucii: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” (Lc 23,34)

Harul său surprinde lumea, obișnuită să judece, să condamne, să excludă. Harul lui Dumnezeu este întotdeauna din abundență. Dragi prieteni, haideți să ne lăsăm surprinși de această abundență a dragostei lui Isus. Lumea are nevoie de un surplus de dragoste, pentru că viața, de cele mai multe ori, însemnă legi și reguli precise de calcul și măsuri, unde nu are ce căuta gratuitatea, adică harul, iubirea, adevărul care ne-au venit prin Isus Cristos (cf. In 1,17).

Să nu fim ca acei locuitori din Nazaret adunați în sinagogă, a căror mirare s-a schimbat repede în opoziție și respingere. Nu au înțeles că și ei vor avea nevoie de acel exces de har și că nu este nevoie de răzbunare. Dar, din păcate, ura, mânia și răzbunarea par uneori să domine lumea noastră. În pofida legii iubirii aduse de Isus și proclamate de la înălțimea muntelui, mai suntem încă debitorii acelui „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”. Oamenii care se cred drepți își permit să judece și să condamne fără milă și milostivire, uitând că „judecata este fără îndurare pentru cel care nu este îndurător; dar îndurarea învinge judecata” (Iac 2,13), după cum ne învață sfântul apostol Iacob. Din această cauză, semințele urii se cuibăresc în inimă și explodează apoi în cuvinte și gesturi violente, uneori întărite chiar de utilizarea armelor. Dragi prieteni, să ne lăsăm astăzi unși de uleiul harului lui Dumnezeu, balsamul pe care l-am primit cu toții în sacramente și care trebuie să devină un ulei care vindecă rănile și reunește rupturile diviziunii și dușmăniei.

Doamne Isuse, tu, care în excesul de dragoste al unei păcătoase ai fost uns cu balsam prețios, fă ca uleiul sfânt pe care îl binecuvântăm și îl consacram astăzi să inunde viața noastră și a lumii întregi ca un balsam al iubirii și al păcii. Iar pe noi, preoții, cărora ne-ai dat harul să fim slujitori ai altarului și ai cuvântului, fă-ne să fim martori ai acelei abundențe de har pe care îl dai vieții noastre, trăind cu intensitate fraternitatea în care ne-ai chemat să ne împărtășim existență noastră fragilă. Amin!