Dragă Mons. Cesare Lodeserto, vicar general, dragi confrați întru preoție, stimați reprezentanți ai corpului diplomatic, dragi persoane consacrate, iubiți credincioși,

Printre multele invocații pe care le găsim în Litania lauretană, una – și anume „Maica Bunului Sfat, roagă-te pentru noi!” – nouă, celor din Dieceza de Chișinău, ne este dragă în mod special, și nu în zadar, pentru că anume Maica Bunului Sfat este patroana Bisericii noastre locale. Această invocație sărbătorește și ea anul acesta o dată rotundă: 120 de ani de când Papa Leon al XIII-lea a introdus-o în Litania lauretană. Dar poporul lui Dumnezeu i se adresa cu acest titlu Mamei noastre cerești încă din 1467, când doi gardieni ai unei capele din orașul Scutari din Albania au îngenuncheat în fața icoanei Fecioarei pentru a-i cere sfatul în lupta lor contra otomanilor ce amenințau creștinătatea. Istoria nu ne transmite ce sfat le-a dat Maria celor doi gardieni, dar ce alt sfat poate fi mai bun și mai sfânt decât același pe care l-a dat slujitorilor de la nunta din Cana Galileii: „Faceți tot ce vă va spune” (In 2,5)

Azi nu mai suntem amenințați de otomani, dar ne atacă un dușman mai puternic și mai periculos: diavolul. Și avem nevoie de mare ajutor pentru a-l birui. Și nu vom uita că în fața acestui dușman înverșunat, lupta va fi inegală și biruința este imposibilă, iată pentru ce vă invit să ne apropiem cu curaj de dânsa și să o întrebăm: „ Maica a bunului sfat, ce trebuie să facem pentru a-l putea învinge pe diavol și toți cei care s-au înrolat în armata sa, astăzi când în jurul nostru există atâta minciună, răutate înșelătorie, când nu departe de noi mor copii și alți oameni nevinovați, când simțim din ce în ce mai des frica în oase de ziua de mâine? Maică a Bunului Sfat, spune-ne un cuvânt de întărire și încurajare!” Iar noi, ca și Biserică locală, apelăm în continu la dânsa pentru a înțelege drumul pe care trebuie să mergem.... Și ea mereu ne repetă același sfat: „Faceți tot ce vă va spune”. Aceste cuvinte le-am auzit în inimă și eu atunci când am inițiat noul plan pastoral al Diecezei noastre pentru următorii trei ani; și anume la acest plan aș dori să mă refer în continuare, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu pe care tocmai l-am proclamat, pentru a găsi sfatul Mariei ce ne va ajuta să fim biruitori în lupta cu Cel Rău.

În Lectura întâi profetul Isaia ne-a vestit că „poporul care umbla în întuneric a văzut o lumină mare, peste cei care locuiau în ținutul umbrei morții a strălucit o lumină” (Is 9,1). Lumina despre care vorbește profetul este însuți cuvântul lui Dumnezeu, este ceea ce ne spune Isus, pentru că, așa cum spune un psalm, „cuvântul tău e făclie pentru pașii mei și lumină pentru cărările mele” (Ps 118,105). Primul punct al planului nostru pastoral este cateheza, adică primirea cu toată inima a ceea ce ne spune Isus și a luminii care izvorăște din ceea ce el ne spune. Or, trebuie să ținem minte că cea mai puternică armă împotriva Satanei este tocmai cuvântul lui Dumnezeu, pe care autorul Scrisorii către Evrei îl descrie ca fiind „mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri” (Evr 4,11). Datorită acestui cuvânt pe care Maria l-a primit cu umilință, l-a păstrat și meditat în inima sa, ea a reușit să zdrobească definitiv capul șarpelui. De aceea, Maica Bunului Sfat ne provoacă azi și ne întreabă: „Știi tu ce spune Isus?” Răspunsul îl dă fiecare în dependență de relația sa proprie cu cartea de căpătâi a credinței noastre, cu Sfânta Scriptură, acea păjiște minunată pe care ne putem hrăni din belșug cu cuvântul lui Dumnezeu, ca să apelez la o frumoasă metaforă a sfântului Ieronim.

În Lectura a doua am văzut-o pe Maria însoțindu-i pe apostoli în ziua de Rusalii, fiind alături de ei. Cu siguranță, pentru apostoli, prezența Mariei în mijlocul lor avea un rol important, pentru că cine mai bine decât Mama Învățătorului lor înălțat la cer putea să-i facă simțită prezența? Nimeni, în afară de Maria, pentru că nimeni pe pământ nu a fost atât de aproape de Isus și nu l-a cunoscut atât de bine ca Maria. De aceea, pe bună dreptate se poate spune că Maria este prima catehetă, deoarece cateheza nu înseamnă doar a-l primi pe Isus, ci și a-l duce celor care încă nu-l cunosc. Și aici tot Maica Bunului Sfat ne este model prin drumul lung pe care îl face până la Elisabeta pentru a împărtăși cu ea bucuria că l-a primit în sânul ei pe Fiul lui Dumnezeu.

Dar ar fi prea puțin dacă ne-am opri doar la a învăța, prin cateheză, ceea ce ne spune Isus. Nu în zadar Maria îi sfătuiește pe slujitorii de la nuntă: „Faceți tot ce vă va spune”. Faceți, adică trăiți în viața voastră cuvântul pe care-l primiți de la Fiul meu. Și aici vorbim de educație, al doilea punct al noului nostru program pastoral, care înseamnă nimic altceva decât un stil de viață care să corespundă cu ceea ce învățăm de la Isus. Dacă facem astfel, atunci chiar suntem cu adevărat copiii Mariei, pentru că orice copil bun și ascultător ascultă de sfaturile mamei sale. Și să fim atenți la o nuanță foarte importanta. Maria le spune slujitorilor nu doar „Faceți ce vă va spune”, ci „Faceți tot ce vă va spune”, voind prin aceasta să ne arate că, în urmarea lui Isus și în conformarea vieții noastre cu învățătura lui, nu putem face selecții, adică unele cuvinte să le punem în practică, pentru că ne plac, pe când pe altele să le lăsăm deoparte, pentru că nu corespund plăcerilor noastre. Nu! Totul sau nimic. Și depinde de alegerea noastră între totul sau nimic dacă vom avea parte sau nu de acea bucurie despre care ne-a vorbit profetul Isaia în Lectura întâi. De aceea, Maria azi ne întreabă: „În urmarea Fiului meu, tu ce alegi: totul sau nimic?” Și desigur ea ne sfătuiește: „Alege totul, fă tot ce îți spune Isus!”

Acum că am înțeles că sfatul Mariei de la nunta din Cana înseamnă cateheză și educație, să privim din nou spre ea și să înțelegem cum de a avut ea dreptul și îndrăzneala să dea sfaturi, pentru că lumea în care trăim ne arată că există mulți oameni care dau sfaturi fără a avea acest drept. De ce? Pentru că conduita lor nu corespunde sfaturilor pe care le dau. Dar nu este și cazul Mariei, pentru că doar un nebun ar putea să o acuze pe preasfânta Fecioară că viața ei nu a corespuns sfatului pe care l-a dat slujitorilor. Maria este modelul omului, al creștinului care, atunci când dă un sfat, este el primul care-l trăiește, care-l pune în practică. Și de unde în Maria această virtute? Din faptul că ea, datorită ascultării a ceea ce spune Isus, a căpătat forma modelului, adică a lui Dumnezeu. De obicei se spune că un copil devine copia părinților săi. În cazul Mariei este invers: mama a devenit copia Fiului ei; și aici ajungem la al treilea punct, și anume la formarea, adică, prin ascultarea și primirea cuvântului lui Isus și prin trăirea lui să devenim creștini formați, adică creștini după forma, după chipul și asemănarea lui Isus. Și care este acel creștin format? Este acela care, primind un anumit număr de talanți de la Dumnezeu – nu contează cât – îi investește spre binele comunității sale, a Bisericii, a aproapelui și spre gloria Sfintei Treimi. Dacă nu știm cum să o facem, să privim la Maria: ea devine colaboratoarea Tatălui la opera de răscumpărare împlinită prin Isus prin „da-ul” spus voinței divine; ea vede strâmtorarea mirilor și prin mijlocirea ei îi scoate dintr-o situație penibilă care risca să le transforme cea mai frumoasă zi din viața lor în cea mai rușinoasă, altfel spus contribuie la buna desfășurare a banchetului de nuntă; ea își urmează Fiul până pe Calvar devenind părtașă la suferințele Mântuitorului etc. Și noi putem fi Maria în Biserică atunci când spunem „da” inițiativelor păstorilor sau atunci când noi înșine venim cu inițiative benefice vieții Bisericii; atunci când, văzând nevoințele fraților noștri, mijlocim pentru ei ajutor și îi ajutăm atât cât ne permit puterile: Suntem Maria în Biserica de azi atunci când, văzând suferințele și dificultățile comunității, nu ne ascundem, ci, dimpotrivă, punem propriul umăr la purtarea crucii.

Iubiți frați și surori în Domnul, în cenacol, Maria, alături de apostoli, l-au primit pe Duhul Sfânt. să ne rugăm prin mijlocirea ei ca același Duh Sfânt să ne umple și pe noi, ca să avem întotdeauna voința și puterea de a trăi în viața noastră sfatul Mamei noastre cerești, înaintând astfel tot mai mult în creșterea noastră în credință prin cateheză, educație și formare. Amin.