„Duhul Domnului Dumnezeu este asupra mea, de aceea Domnul m-a uns m-a trimis să aduc vestea cea bună” (Is 61,1). Aceste cuvinte din Cartea profetului Isaia pe care le-am auzit în Lectura întâi de astăzi mi-au amintit de un fapt extraordinar din viața sfântului Anton de Padova. Sfântul se afla într-un oraș de pe malul mării, plin de eretici, care nu voiau nici în ruptul capului să asculte predicile lui Anton și să se convertească. Atunci Anton a mers pe malul mării spunându-le locuitorilor cetății: „De vreme ce vă arătați nevrednici de cuvântul lui Dumnezeu, iată că mă întorc spre pești, ca să dau pe față necredința voastră”. Și a început să le predice tuturor făpturilor mării, enumerând darurile nenumărate ale lui Dumnezeu. Și iată că îndată a venit o mulțime de pești, mari și mici, atât de mulți, cum nu s-a văzut niciodată acolo. Peștii, la predica sfântului, au ieșit cu gurile deschise la suprafața apei și, după ce au ascultat predica, au plecat primind și binecuvântarea din partea lui Anton. Minunea nu a rămas fără urmare, așa că acei eretici care au fost de față la predica pe care sfântul Anton a ținut-o peștilor s-au convertit la adevărata credință.

Era ușor pentru sfântul Anton de Padova să predice, să vorbească despre Dumnezeu și să-l facă cunoscut, pentru că era omul Sfintei Scripturi. Nu în zadar, atunci când l-a proclamat sfânt, Papa Grigore al IX-lea, un bun prieten și un admirator al fratelui Anton, l-a numit pe acesta Chivotul Sfintei Scripturi. Nici nu putea fi altfel, odată ce și el a fost ales, asemenea celor șaptezeci și doi de ucenici despre care am auzit în Evanghelia de azi, să vestească faptul că „s-a apropia de voi împărăția lui Dumnezeu” (Lc 10,9). Era nevoie pentru sfântul Anton să cunoască bine Sfintele Scripturi de vreme ce programul său de viață a devenit ceea ce am auzit în Psalmul responsorial: „Îndurările Domnului în veci le voi cânta” (Ps 88[89],2).

Dar buna cunoaștere a Scripturilor, a cuvântului lui Dumnezeu, este oare suficientă pentru a fi sfânt? Vă spun că nu, căci Isus ne-a dat cuvântul său nu ca noi să-l memorizăm ca pe o poezie, ci ca să trăim acest cuvânt, să împlinim ceea ce el ne spune. Nu în zadar Isus ne învață că „nu oricine îmi zice «Doamne! Doamne!» va intra în împărăția cerurilor, ci acela care împlinește voința Tatălui meu, care este în ceruri” (Mt 7,21). Și sfântul Anton de Padova în viața sa pământească nu s-a mulțumit doar să știe pe de rost Biblia, doar să predice cuvântul. Papa Grigore al IX-lea a afirmat că, în sfântul Anton, credința a fost o îmbinare a inimii, a cuvântului și a faptelor, adică ceea ce el le predica altora mai întâi trăia el, și asta din iubire pentru Dumnezeu și pentru aproapele. 

Iubiți credincioși, îl sărbătorim pe sfântul Anton în primul rând pentru că el este un model de a-l iubi, de a-l urma, de a-l imita și de a-l asculta pe Isus. Și aici fratele Anton chiar ne poate fi un bun învățător. O veche vorbă spune: „Ferește-te de omul unei singure cărți”. Însă Anton ne spune, chiar insistă: „Fiți oamenii unei singure cărți”, cu condiția ca această carte să fie Sfânta Scriptură. El astăzi ne întreabă: creștine, când ai deschis ultima oară Biblia? Doar știi că citind Sfânta Carte poți să înveți să-l iubești pe Dumnezeu. El ne spune același lucru pe care îl spunea și sfântul Ieronim, și anume că cine nu cunoaște Scriptura nu-l cunoaște nici pe Cristos, iar cine nu-l cunoaște pe Cristos nu poate nici să-l iubească, iar cine nu-l iubește nu poate nici să-l vestească. Or, un creștin adevărat nu este numai cel care vine zi de zi sau duminică de duminică la biserică, se roagă, se comportă bine; un creștin adevărat este și un profet, adică un om care le vorbește altora despre iubirea lui Cristos.

Dar sfântul Anton ne mai învață că adevărata iubire a lui Dumnezeu nu se poate reduce doar la buna cunoaștere a Sfintei Scripturi. Iubirea are nevoie de fapte concrete. Sfântul Ioan ne scrie că „cine spune: «Eu îl cunosc», dar nu păzește poruncile lui, este mincinos” (1In 2,4). Același lucru ni-l repetă și sfântul Anton: dacă vrei să-l iubești cu adevărat pe Dumnezeu păzește poruncile lui, fugi de diavol, nu-l mai răni pe Isus cu păcatele tale, nu o mai întrista pe Maria mergând împotriva lui Dumnezeu. Fă din viața ta o jertfă plăcută lui Dumnezeu, adică ascultă-l și imită-l pe Isus, pentru că tot ce-ți spune și cere el de la tine este spre binele tău. Diavolul, spre deosebire de Dumnezeu, îți vrea mereu răul. Deci, tu ce alegi?

Iubiți frați și surori în Cristos, sfântul apostol Paul ne-a îndemnat astăzi să ajungem și noi „la omul desăvârșit, la măsura staturii plinătății lui Cristos” (Ef 4,13). Asemenea sfântului Anton, ajungem la această desăvârșire doar iubindu-l pe Dumnezeu și pe aproapele. Și aici vreau să vă ofer un model de iubire pe care-l aveți la îndemână în fiecare zi, aș spune chiar o icoană a sfântului Anton: surorile care au slujit și care slujesc aici în parohie deja de 30 de ani. Multe dintre ele, la fel ca sfântul Anton, și-au părăsit familia și au venit aici pentru a-l vesti prin fapte concrete de iubire pe Dumnezeu, pentru a-i învăța și pe alții să-l iubească pe Dumnezeu, pentru a-și dedica viața slujirii lui Dumnezeu și a oamenilor din această comunitate. Rugați-vă pentru ele, imitați-le iubirea și dedicarea cu care slujesc, ajutați-le atunci când este nevoie, pentru că ele chiar sunt o bogăție pentru comunitatea din Crețoaia.

Închei cu această rugăciune compusă de sfântul Anton de Padova: „Doamne Isuse Cristoase, te rugăm: dă-ne iubire față de tine și față de aproapele, fă-ne copii ai luminii, apară-ne de căderile în păcat și de ispitele Celui Rău, ca să ne facem vrednici de a fi înălțați în lumina glorioasă a feței tale. Amin”.