Dragi frați și surori în Domnul, iubiți fii și iubite fiice ale sfintei Fecioare Maria,

În Cartea întâi a Regilor se povestește cum profetul Ilie, după trei ani de secetă în Israel, își trimite slujitorul să privească spre mare și să vadă împlinirea promisiunii lui Dumnezeu că va trimite ploaia mult așteptată. De șapte ori face acest lucru și a șaptea oară slujitorul îi spune: „Iată, un nor mic cât palma unui om se ridică dinspre mare!” (1Rg 18,44), și, în câteva clipe, acest nor mic a devenit „vânt și ploaie mare” (1Rg 18,45).

Nu, nu voi vorbi astăzi despre profetul Ilie, pentru că o cinstim pe sfânta Fecioară Maria, Regina Sfântului Rozariului. Dar am amintit acest episod din Vechiul Testament pentru că deja sfinții părinți ai Bisericii au văzut-o în acel „nor mic cât palma” pe Maria din care a ieșit apoi ploaia care a reînviorat pământul secătuit de păcat, adică Isus Cristos, Mântuitorul nostru; este acela nor care revarsă asupra lumii ploaia binecuvântărilor, așa cum, în aparițiile sale de la Paris din anul 1830, i-a promis Maria sfintei Ecaterina Labouré că va face. Și o face într-adevăr!

Cea mai mare binecuvântare pe care sfânta Fecioară Maria a revărsat-o asupra lumii este Isus, cel pe care ea l-a zămislit de la Duhul Sfânt, așa cum am auzit în Evanghelie, l-a născut, l-a prezentat la templu, alături de care a fost întreaga lui viață pământească, inclusiv sub cruce, cel pe care l-a văzut înviat și înălțându-se la dreapta Tatălui; în sfârșit acel Isus care a copleșit-o cu darul Duhului Sfânt în ziua de Rusalii, care ridicat-o în gloria cerească și a încununat-o ca Regină a universului. Toate aceste evenimente din viața Mântuitorului și a Mariei le cunoaștem foarte bine, pentru că le medităm în ceea ce se numește școala credinței, adică în sfântul Rozariu, rugăciune atât de dragă sfintei Fecioare, așa cum ea însăși a afirmat și la Lourdes și la Fatima.

Cei care au invocat ajutorul Mariei prin această rugăciune nu au rămas niciodată dezamăgiți. Să ne amintim că sărbătoarea Mariei, Regina Rozariului, a fost instituită de sfântul Papă Pius al V-lea ca amintire și mulțumire pentru victoria creștinilor asupra otomanilor în bătălia de la Lepanto din 1571; în anul 1683 creștinii, după ce iarăși au invocat ajutorul Mariei prin rugăciunea Rozariului, i-au bătut pe otomani sub zidurile Vienei. Iată doar două exemple care fac posibil ca fiecare dintre cele cinci mistere ale Rozariului zilnic să poată fi comparat cu cele cinci pietre cu care David s-a pornit la luptă împotriva lui uriașului Goliat.

Iubiții mei, în fiecare zi avem nevoie de ploaia de binecuvântări cerești pentru a-l putea învinge pe Cel Rău. Cum să facem să avem parte de ele? Răspunsul îl găsim în Lectura întâi de azi: „Toți aceștia – adică cei unsprezece apostoli – stăruiau în rugăciune împreună cu femeile, cu Maria, mama lui Isus, și cu frații lui” (Fap 1,14). Așadar, rugăciunea este cea mai puternică armă împotriva răului, a ispitei, a păcatului. Iar cea mai puternică rugăciune este tocmai sfântul Rozariu. Sfântul Ioan Maria Vianney afirma că „un Ave Maria bine spus face să tremure infernul”. Unul, dar când sunt bine spuse cincizeci și trei? În același sens sunt binevenite și cuvintele sfântului Ioan Bosco, și anume că „Rozariul este un lanț de Ave Maria cu care pot fi bătuți, învinși, distruși toți demonii infernului”. Sfântul Ludovic Maria Grignion de Montfort numea Rozariul „ciocanul care-l zdrobește pe diavol”. Și apropo de norul care a devenit ploaie mare amintit la început, tot sfântul Ludovic Maria Grignion de Montfort spune că Rozariul produce „sfințenia și rodnicia sufletului” prin harurile pe care Maria le mijlocește pentru noi de la Fiul ei și le revarsă ca o ploaie binefăcătoare peste fiecare dintre cei care o invocă.

De aceea, vă îndemn și eu cum un preot l-a îndemnat pe un bătrân: purtați în buzunarul fiecărei haine câte un rozariu, pentru a vă aminti să vă rugați zilnic această rugăciune; pentru a simți că Maria este mereu alături de voi, gata oricând să vă ajute în toate necazurile prin care treceți; pentru a vă aminti să-i mulțumiți Mamei noastre cerești pentru toate harurile și binecuvântările pe care le obține de la Fiul ei; pentru a avea la voi cea mai puternică armă cu care să-l învingeți pe diavol; pentru ca, meditând misterele acestei rugăciuni, să-l cunoașteți și să-l iubiți tot mai mult pe Dumnezeu; pentru a-i aduce bucurie sfintei Fecioare Maria.

La final, vă propun câteva cuvinte frumoase adresate sfântului Rozariu de către fericitul Bartolo Longo, numit și „apostolul sfântului Rozariu”, fondatorul și unul dintre cei mai mari binefăcători ai sanctuarului „Sfânta Fecioară Maria a Rozariului” din Pompei: „O Rozariu binecuvântat al Mariei, lanț suav care ne legi de Dumnezeu, legătură de iubire care ne unești cu îngerii, turn de scăpare în atacurile infernului, liman sigur în naufragiu, noi nu te vom părăsi niciodată. Tu ne vei fi mângâiere în ceasul agoniei. Ție îți vom da ultimul sărut al vieții ce se stinge. Și ultima rostire a buzelor noastre va fi numele tău dulce, o Regină a Rozariului, o Maica noastră iubită, o scăpare a păcătoșilor, o supremă mângâietoare a celor mâhniți. Fii pretutindeni binecuvântată, acum și întotdeauna, pe pământ și în cer”. Amin.