Dragi copii și părinți, frați și surori în Domnul!
În această zi, sfânta Biserică îl comemorează pe sfântul Pio de Pietrelcina, cunoscut ca și Padre Pio. În predica de astăzi aș dori să mă opresc atât asupra Evangheliei pe care am ascultat-o, despre parabola semănătorului, cu mesajul său important pentru viața noastră de creștini, cât și asupra sfântului de azi, Padre Pio, pentru a sublinia un gând important pe care el ni-l transmite nouă tuturor despre milostivirea lui Dumnezeu.
Dragii mei, și astăzi Dumnezeu vine printre noi să semene cuvântul său și ne vorbește prin Isus, Fiul său, ne propune un cuvânt roditor, care să ne reînnoiască. Atunci când vorbim despre cuvânt, nu avem în vedere un concept pe care trebuie să-l înțelegem cu creierul, ci acel îndemn concret pe care Domnul îl seamănă în inimă ca să-l punem în practică în viața noastră. În Evanghelia de azi, Isus ne spune că cuvântul este o sămânță de har ce ne este dată la timpul potrivit, care crește într-un mod foarte personal, mult dincolo de schemele propuse de unii sau de alții și este orientat spre împlinirea lui deplină în noi, fiind un dar de seninătate, de eliberare, de pace pentru toți, și nu doar pentru unii considerați mai evlavioși.
În lumina cuvântului putem descoperi că suntem imperfecți, că uneori păcătuim nu doar în lucruri mari, ci și atunci când ne distragem inconștient și de la lucrurile mici și reale în care trebuia să ne maturizăm. Aici Evanghelia se referă la necesitatea de a fi atenți la creșterea noastră autentică și ne face să observăm că ceea ce întârzie adesea drumul spre viața deplină nu este un păcat decisiv, mare și hotărât, ci faptul de a ne lăsa prinși, în așteptarea împlinirii depline a cuvântului, de a neglija necesitatea convertirii noastre continue.
Un maestru spiritual extraordinar a fost și sfântul de astăzi. Cred că majoritatea dintre voi ați auzit de Padre Pio, sfânt al zilelor noastre, purtător al stigmatelor Mântuitorului, care și-a petrecut viața în mânăstirea sa în rugăciune și slujire pastorală. A fost un generos împărțitor al milostivirii dumnezeiești, fiind disponibil față de toți în a-i primi, în îndrumarea spirituală și, în special, în administrarea sacramentului Pocăinței. Slujirea în confesional, care constituie una dintre trăsăturile caracteristice ale apostolatului său, atrăgea mulțimi nenumărate de credincioși la mănăstirea sa din San Giovanni Rotondo. Chiar și atunci când Padre Pio îi trata pe pelerini cu o aparentă severitate, aceștia, devenind conștienți de gravitatea păcatului și căindu-se sincer, aproape întotdeauna reveneau pentru a primi din nou bucuria și pacea ce se revarsă din iertarea sacramentală.
Dragii mei, astăzi se pare că lumea nu acordă suficientă atenție necesității sfintei Spovezi, relativizând gravitatea păcatului, mulți afirmând că de fapt ei nu au păcat. Nimic mai greșit! Cartea Proverbelor spune că și „cel drept păcătuiește de șapte ori pe zi” (Prov 24,16). Iar sfântul Ioan ne spune că „dacă zicem că nu avem păcat, ne înșelăm singuri şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, el este credincios şi drept ca să ne ierte” (1In 1,8-10)
Mesajul adresat nouă de sfântul Padre Pio este de fapt dublu: pe de o parte vrea să-i însuflețească pe preoți ca să împlinească cu bucurie și stăruință această slujire, atât de importantă și astăzi; pe de altă parte ne cheamă pe toți să fim sinceri cu noi înșine și să nu ne mințim atunci când ne prefacem că suntem fără păcat, când în realitate, din cauza slăbiciunii umane, este greu ca cineva să nu păcătuiască, și de aceea toți avem nevoie să ne mărturisim păcatele.
De fapt, motivul principal al eficacității apostolice a lui Padre Pio, rădăcina adâncă a spiritualității sale atât de rodnice se află în acea intimă și constantă unire cu Dumnezeu, pentru care dădeau mărturie lungile ore petrecute în rugăciune. Îi plăcea să repete: „Sunt un sărman frate care se roagă”, convins fiind că „rugăciunea este arma cea mai bună pe care o avem, o cheie care deschide inima lui Dumnezeu”.
Dragi copii, iubiți părinți, frați și surori în Domnul, să primim așadar cu recunoștință și această învățătură cu privire la importanța rugăciunii, care ne asigură accesul la inima lui Dumnezeu și roade bogate în procesul de educare și formare a copiilor la viața creștină. Domnul să ne ajute ca fiecare dintre noi să creștem continuu în sfințenie. Amin
