„Trimite, Doamne, Duhul tău și reînnoiește fața pământului!” (cf. Ps 103[104],30) Aceste cuvinte le-am auzit și le-am cântat împreună la Psalmul responsorial, psalm pe care vechii evrei îl cântau în dimineața zilei de Yom Kippur, adică Ziua Ispășirii, atunci când, de la mic la mare, se adunau pentru a-i cere iertare lui Dumnezeu pentru păcatele săvârșite în decursul unui an. Sunt cuvinte care implorau Duhul lui Dumnezeu, singurul capabil să redea viață inimii omului, împietrite din cauza fărădelegii, singurul capabil să transforme pustiul păcatelor într-o frumoasă grădină. Am putea spune că acest psalm este unul al învierii, foarte potrivit pentru Solemnitatea Rusaliilor care încheie Timpul Pascal.
Dar cine este Duhul Sfânt? De la catehism știm că el este a treia persoană a Preasfintei Treimi, iar în Crez îl mărturisim ca Domnul și de viață dătătorul, care de la Tatăl și de la Fiul purcede și care a grăit prin proroci. Și totuși, chiar și teologilor celor mai mari le este dificil să vorbească despre Duhul Sfânt. De aceea, pentru a-l înțelege recurg la imagini care îi arată acțiunea. Și cuvintele din Psalm ne ajută să descoperim o primă imagine a Duhului Sfânt: apa. Să ne amintim lunile fierbinți de vară, când uneori și câteva săptămâni la rând din cer nu cade nicio picătură de ploaie. Pământul este crăpat de secetă, plantele se ofilesc, viețuitoarele mor de sete. Însă după ploaie totul își recapătă vigoarea. Asta înseamnă că apa „reînnoiește fața pământului”.
Să ne amintim că, atunci când Dumnezeu l-a creat pe om, a luat pământ și l-a plăsmuit după chipul său (cf. Gen 2,7; 1,27). Însă acest chip omul l-a pierdut prin păcat, dându-și seama că este gol (cf. Gen 3,10), adică pustiu, lipsit de viața divină. Și așa se întâmplă ori de câte ori păcătuim: pierdem harul lui Dumnezeu, iar cel care ne redă viața harului este Duhul Sfânt. Așadar, la fel cum apa căzută din cer reînnoiește fața pământului uscat, la fel Duhul Sfânt reînnoiește pământul, adică pe noi, chipul nostru urâțit de păcat. Nu în zadar, la Spovadă, preotul, dând dezlegarea, proclamă că „Dumnezeu, Părintele îndurărilor, l-a trimis pe Duhul Sfânt spre iertarea păcatelor”.
O altă imagine a Duhului Sfânt este focul, așa cum am auzit în Lectura întâi: „Le-au apărut niște limbi ca de foc împărțindu-se și așezându-se asupra fiecăruia dintre ei. Toți au fost umpluți de Duhul Sfânt” (Fap 2,3-4). Dacă pentru pământul pe care călcăm focul aduce mari prejudicii, nu la fel este cu Duhul Sfânt în cazul oamenilor, cărora le aduce doar avantaje, pe care îi „reînnoiește”. Și dovadă sunt chiar apostolii lui Isus, care, din acei oameni fricoși care stăteau cu ușile închise de teama iudeilor (cf. In 20,19) se transformă în oameni „plini de must” (Fap 2,13), adică de curaj în a-l predica deschis pe Isus cel Înviat. Este împlinirea a ceea ce le-a promis Mântuitorul apostolilor săi în Evanghelie: „Când va veni Mângâietorul..., el va da mărturie despre mine. Și voi veți da mărturie” (In 15,26-27).
De asemenea, a fost Duhul Sfânt cel care i-a întărit pe apostoli și în fața amenințărilor, făcându-i oameni puternici. Și ca să înțelegem această putere a focului, să ne imaginăm un vas de lut, care, înainte de a fi ars în foc, este fragil și ușor de sfărâmat. Dar, după ce este trecut prin foc, devine tare, mult mai greu de distrus. Astfel de vase de lut suntem și noi și, fără Duhul Sfânt, îi va fi foarte ușor Satanei să ne strice, să ne ducă în ispită și să ne facă să păcătuim.
Pentru a vedea a treia imagine a Duhului Sfânt, am să amintesc de Moș Nicolae (Moș Crăciun), atât de așteptat de fiecare dintre noi pentru că ne aduce daruri. Și Duhul Sfânt este un fel de Moș Nicolae, pentru că și el ne aduce cele șapte daruri: înțelepciunea, înțelegerea, sfatul, puterea, știința, evlavia și frica de Dumnezeu. Avem nevoie de aceste daruri pentru ca Duhul Sfânt să facă să rodească și în noi roadele sale despre care ne-a vorbit sfântul Paul în Lectura a doua de astăzi: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, bunăvoința, fidelitatea, blândețea, cumpătarea (Gal 5,22-23). Prin aceste daruri și roade, Duhul Sfânt la fel ne „reînnoiește”, pentru că transformă ura în iubire, tristețea în bucurie, disensiunile în pace, trădarea în fidelitate, răutatea în bunătate, cruzimea în blândețe etc., adică ne schimbă chipul, ne face asemănători lui Isus cel blând, bun, iubitor, fidel. Iar dacă nu ne lăsăm transformați de Duhul Sfânt și nu devenim asemenea lui Isus nu putem moșteni împărăția lui Dumnezeu, așa cum ne-a avertizat sfântul Paul (cf. Gal 5,21).
Iubiți candidați la sfântul Mir, mă adresez acum în mod special vouă. Peste câteva clipe veți primi plinătatea darurilor Duhului Sfânt, care vă va reînnoi și pe voi. Vă îndemn să-l păstrați în voi pe acest oaspete ceresc de seamă printr-o viață demnă de un ucenic al lui Isus, sporind în voi roadele lui, devenind tot mai buni, mai iubitori, mai blânzi, mai fideli față de Dumnezeu și cât mai departe de păcat. Și, chiar dacă s-ar putea întâmpla să mai cădeți în greșeală, nu uitați că Duhul Sfânt este foc care curăță și apă care dă viață. Amin.
