Trăind această viață pământească, ne gândim de bună seamă și la clipa morții. Și, de rând cu gândul că pentru acea clipă trebuie să ne pregătim cum se cuvine, mai suntem preocupați și de întrebarea: ce las în urma mea pentru ca cei de după mine să-și amintească de mine? Unii lasă o casă, alții un automobil sau un cont gras în bancă; alții vor să-și facă numele nemuritor prin creații muzicale, literare, științifice, artistice etc. În esență, întrebarea este: ce moștenire las posterității?

Întrebându-ne astfel, putem înțelege sensul solemnității de astăzi, pentru că este sărbătoarea care ne vorbește despre moștenirea pe care ne-a lăsat-o Isus ca noi, și după 2.000 de ani, să ne amintim de el. Nu, Isus nu ne-a lăsat ca moștenire aur, bani, opere de artă sau alte lucruri materiale. La Cina de Taină el le spune discipolilor săi: „Faceți aceasta în amintirea mea” (cf. 1Cor 11,25), îndemnându-i: „Luați și mâncați, luați și beți” (cf. Mt 26,26-27), căci „acesta este trupul meu” și „acesta este sângele meu” (cf. Mc 14,22.24). Trupul și sângele lui: iată moștenirea pe care Isus o lasă apostolilor, o lasă Bisericii, ne-o lasă fiecăruia dintre noi. Și este o moștenire mult mai de preț decât orice bogăție.

Am primit această moștenire și ne putem întreba: ce beneficii avem noi din ea? Despre un prim beneficiu ne-a vorbit Moise în Lectura întâi de azi: „Iată sângele alianței pe care a făcut-o Domnul cu voi” (Ex 24,8). Așadar, primind această moștenire, noi intrăm în alianța pe care Dumnezeu a încheiat-o cu omenirea și care trebuie respectată de ambele părți. Știm că Dumnezeu a fost mereu fidel acestei alianțe. Dar omul? Evreii i-au spus lui Moise: „Tot ceea ce a spus Domnul, vom face și vom asculta” (Ex 24,7). Au spus, dar nu s-au ținut întotdeauna de cuvânt. Dar noi suntem întotdeauna fideli acelor promisiuni pe care i le facem lui Dumnezeu, fie că e vorba de făgăduințele de la botez, fie că e vorba de promisiunea de la spovadă că nu vom mai păcătui sau de orice altă promisiune pe care i-o facem lui Dumnezeu? Pentru a putea răspunde mereu cu „da” la această întrebare, să ne facem un program de viață din cuvintele Psalmului: „Voi împlini voturile făcute Domnului” (Ps 114-115[116],17).

Despre un alt beneficiu al acestei moșteniri lăsate nouă de Isus ne-a vorbit autorul Scrisorii către Evrei, care ne încredințează că, prin trupul și sângele lui Cristos, „cei chemați primesc promisiunea moștenirii veșnice” (cf. Evr 9,15). Noi suntem cei chemați la această promisiune, care este viața veșnică. Nu putem avea parte de această viață dacă nu ne hrănim cu trupul și sângele lui Cristos, așa cum ne asigură el însuși atunci când spune: „Cine mănâncă trupul meu și bea sângele meu are viața veșnică” (In 6,54). Este același lucru despre care ne-a asigurat Lectura a doua când ne-a spus că Isus, intrând cu propriul său sânge în Sfânta Sfintelor, adică în cer, ne-a dobândit o mântuire veșnică (cf. Evr 9,12). Așadar, pentru a fi părtași de viața, de mântuirea veșnică, trebuie să ne folosim cât mai des de moștenirea lăsată nouă de Isus, adică să ne apropiem adesea de sfânta Euharistie.

Dar există o condiție importantă ca să fim beneficiari pe deplin ai acestor binefaceri ale Euharistiei. I-am auzit pe apostoli cum l-au întrebat pe Isus: „Unde vrei să mergem să pregătim ca să mănânci Paștele?” (Mc 14,12) Și doi dintre ei au mers și au pregătit camera de sus. Asta ne dă de înțeles că pentru a-l primi pe Isus în Euharistie și a ne bucura de roadele Împărtășaniei trebuie să ne pregătim și noi cum se cuvine. Atunci când știm că avem a ne întâlni cu un oaspete de seamă facem curat, ne spălăm, ne parfumăm, îmbrăcăm cele mai alese haine. Cu atât mai mult când este vorba de Isus, cel mai de seamă oaspete, trebuie să ne pregătim cât mai bine: să facem curățenie în propria noastră viață și să o curățăm de tot ce e nevrednic; să ne spălăm sufletul murdărit de păcate și să ne parfumăm cu cele mai alese virtuți, mai ales cu iubire; în sfârșit să îmbrăcăm haina credinței, a bucuriei, a bunătății. Atunci chiar va fi o mare bucurie pentru Isus să vină la noi în această moștenire pe care ne-a lăsat-o: în preasfânta Euharistie. Dar va fi și pentru noi o bucurie să-l primim cu vrednicie, să știm că suntem ai lui și că, prin Euharistie, el ne conduce la viața veșnică. Amin.