Dragi copii,

Se povestește că într-o zi, don Bosco a zărit un grup de copii cam gălăgioși, adunați în jurul unui adolescent de vreo 13 ani, pe care ei îl numeau „Generalul”. Când don Bosco s-a apropiat de ei, copiii au fugit care și încotro, nu și „Generalul”, care se chema Michele. Din vorbă în vorbă, don Bosco i-a propus să vină la Torino, la oratoriul lui, iar Michele nu s-a lăsat mult rugat și după un timp a ajuns acolo. Se simțea bine în oratoriu, dar un lucru îl întrista mereu: și anume că nu-l putea primi pe Isus în sfânta Împărtășanie, pentru că avea sufletul împovărat de păcate, iar ca să se spovedească îi cam era teamă. Însă don Bosco, văzându-i tristețea, l-a sfătuit să o facă, spunându-i că un „general” ar trebui să aibă mai mult curaj. Chiar în seara aceleiași zile, Michele s-a spovedit la don Bosco și, astfel, în sfârșit, a putut să se împărtășească. După aceea, când cineva l-a întrebat: „Cine este Isus pentru tine?”, el a răspuns bucuros: „Isus este prietenul meu pe care-l primesc deseori în sfânta Împărtășanie și împreună cu el învăț, alerg și mă distrez toată ziua”.

Cu siguranță, nu odată Michele trebuie să fi auzit cuvintele lui Isus pe care le-am ascultat și noi în Evanghelie: „Lăsați copiii să vină la mine” (Mc 10,14). Și el chiar voia să vină la Isus. Dar nu erau oamenii cei care nu-l lăsau, ci păcatele lui. De aici provenea și tristețea lui, pentru că o viață fără Isus este o viață lipsită de bucurie. A fost destul pentru el să se elibereze de aceste păcate, să i le spună la spovadă lui don Bosco și, gata! De acum Isus devenise prietenul lui, iar viața lui era plină de bucurie. S-a întâmplat cu el în clipa în care s-a spovedit și s-a împărtășit ceea ce ne-a spus și sfântul Ioan în Lectura întâi de azi: Isus i-a șters orice lacrimă, orice plâns, orice durere, iar Michele a devenit un om nou, adică un copil pe care Isus l-a iertat și în sufletul căruia a intrat (cf. Ap 21,4-5).

Ați mai auzit în Evanghelie cum Isus vă asigură că împărăția lui Dumnezeu este a unora ca voi, dragi copilași (cf. Mc 10,14) și sunt sigur că fiecare dintre voi dorește să fie alături de Isus nu numai împărăția cerurilor, ci chiar și în această viață. Dar să știți că există o condiție pentru ca să vi se împlinească această dorință: trebuie, asemenea lui Michele, să-i cereți iertare lui Isus pentru greșelile pe care le mai săvârșiți, pentru ca apoi să-l puteți primi cât mai des pe Isus în sfânta Împărtășanie. Un înțelept, sfântul Augustin, a spus că atunci când îl primim pe Isus Cristos sub chipul ostiei, el ne transformă și ne face asemenea lui, noi devenim prietenii lui, și atunci, chiar dacă nu toate ne merg bine în viața de fiecare zi, la școală, acasă, sau la joacă, suntem plini de bucurie pentru că, așa cum spunea Michele, fie că învățăm, fie că alergăm, fie că ne distrăm, o facem cu Isus, singurul prieten care niciodată nu ne va supăra.

Să-l rugăm deci pe Isus să nu lase niciodată ca păcatele noastre să ne împiedice să venim la el, ci să ne ierte de fiecare dată când venim la spovadă, și îi cerem iertare pentru că l-am supărat, și, mai ales să ne facă să dorim nespus de mult, asemenea lui Michele, să-l primim cât mai des în sfânta Împărtășanie. Amin.