La 21 octombrie 2001, sfântul Ioan Paul al II-lea i-a înscris în rândul fericiților pe Luigi Beltrame Quattrocchi și pe Maria Corsini, fiind primul cuplu familial din istoria Bisericii beatificat în același timp. În timpul predicii de la liturghia de beatificare, papa a spus: „Dragi familii, astăzi avem o confirmare unică a faptului că drumul sfințeniei, întreprins împreună, în cuplu, este posibil, frumos, extraordinar de roditor și că este fundamental pentru binele familiei, al Bisericii și al societății”, adăugând că această familie a trăit „o viață ordinară într-un mod extraordinar”, adică în sfințenie, pe care au transmis-o și celor patru copii ai lor, dintre care unul a devenit preot, iar ceilalți trei – două fete și un băiat – au devenit călugări. Ultima copilă a cuplului, Enrica, a fost proclamată venerabilă de către Papa Francisc în august 2021.

În drumul lor spre sfințenie, această familie de sfinți a privit mereu, ca la un model demn de urmat, spre Sfânta Familie de la Nazaret. Și aici ne-am putea întreba: de ce numim Familia de la Nazaret – Isus, Maria, Iosif – Sfânta Familie? Răspunsul ni-l oferă Biblia, unde găsim scris:

1. cu privire la Isus: „Sfântul care se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (Lc 1,35);

2. cu privire la Maria: „Bucură-te, o, plină de har” (Lc 1,28);

3. cu privire la Iosif: „Iosif, soțul Mariei, fiind drept” (Mt 1,19).

Așadar, avem trei persoane sfinte – căci a fi plin de har și a fi drept înseamnă să fii sfânt – care formează Sfânta Familie de la Nazaret, icoană în care atâtea familii și-au găsit inspirația pentru a trăi o viață ordinară într-un mod extraordinar. Și, pe lângă Luigi Beltrame Quattrocchi și Maria Corsini, pot și amintiți și sfinții Louis și Zelia Martin, părinții sfintei Tereza a Pruncului Isus, primul cuplu canonizat împreună de Papa Francisc în anul 2015, sau cuplul regal al Belgiei, Balduin și Fabiola. Și exemplele ar putea continua.

Având drept model Sfânta Familie de la Nazaret și exemplele de sfințenie trăite în sânul familiei de atâtea cupluri putem înțelege că sfințenia nu este privilegiul câtorva oameni, ci este o realitate care poate fi atinsă chiar și în viața de zi cu zi, chiar și în viața de familie. Și prima treaptă spre sfințenie pe care orice familie poate urca ne-a arătat-o atât de frumos sfântul Paul în Lectura întâi de azi, în așa-numitul Imn al iubirii. Și această treaptă este iubirea, acel sentiment divin care îi unește într-un singur trup pe cei doi soți. După moartea soțului ei, Maria Corsini declara următoarele: „Aveam totul în comun, într-un schimb constant de valori reale și afective..., în respect reciproc și iubire imensă”. Această iubire o făcea să-l aștepte cu bucurie venind de la serviciu, așa cum spunea ea însăși: „Cu câtă bucurie îl așteptam, apoi auzeam cum băga cheia în broască, de fiecare dată binecuvântându-l pe Domnul din toată inima mea”. Fără iubire, care presupune întotdeauna iertare, bunăvoință, răbdare, adevăr, fidelitate, înțelegere, respect, ajutor, nimeni nu poate tinde spre sfințenie, iar acest lucru este cu atât mai mult valabil pentru familie, care este o Biserică în miniatură, este Biserica domestică.

„Iubirea nu încetează niciodată” (1Cor 13,8), iar ca acest adevăr exprimat de sfântul Paul să devină realitatea în fiecare familie este nevoie ca iubirea să fie hrănită. Am auzit în Evanghelia de azi cum „părinții lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim de Sărbătoarea Paștelui” (Lc 2,41). Pentru unele familii sfinte, acest „în fiecare an” a devenit „în fiecare zi”, și aici voi cita cuvintele fericitei Maria Corsini, care spunea că „ziua începea astfel: liturghia și Împărtășanie împreună”. Despre același lucru dă mărturie și capelanul Casei regale a Belgiei, care, vorbind despre regele Balduin și regina Fabiola, spunea că „în toate zilele vieții lor, ei s-au rugat împreună și s-au împărtășit împreună din Euharistie”. Același lucru este valabil și pentru sfinții Louis și Zelia Martin. Așadar, în drumul spre sfințenie, a doua treaptă este Euharistia, care, fiind sacramentul iubirii lui Dumnezeu, este și pâinea care hrănește iubirea dintre soți. Sfântul Ioan Paul al II-lea, în Enciclica sa Ecclesia de Euharistia scria că „Biserica trăiește din Euharistie” (nr. 1). Familia – Biserică domestică –, pentru a fi vie, pentru a trăi, pentru a-și îndeplini misiunea are nevoie de Euharistie.

Dar mai există și o a treia treaptă, iar această treaptă este Sfânta Scriptură. Am auzit în Evanghelie că „mama lui Isus păstra toate aceste cuvinte în inima ei” (Lc 2,46). Urcușul spre sfințenie se face prin ascultarea și urmarea cuvântului lui Isus, pe care-l găsim în Biblie. Canonizându-i pe soții Luigi și Maria Beltrame Quattrocchi, Ioan Paul al II-lea a spus că „acești soți au trăit, în lumina evangheliei și cu o mare intensitate umană, iubirea conjugală și slujirea vieții”. În „lumina evangheliei”, pe care o găseau în cuvântul lui Dumnezeu pe care-l ascultau zi de zi la liturghie, pe care-l citeau și meditau și-l păstrau, asemenea Mariei, în inima lor.

Iubite familii, sfântul Ioan Paul al II-lea nu a ales în zadar data de 21 octombrie 2001 ca zi în care să beatifice cuplul Luigi și Maria Beltrame Quattrocchi, pentru că tocmai în acea zi se împlineau 20 de ani de la emiterea Exortației Familiaris consortio, din care a fost extras motoul Zilei Diecezane a Familiilor din acest an: „Familia creștină – participare responsabilă la misiunea Bisericii” (cf. nr. 50). Misiunea pe care Cristos a încredințat-o Bisericii este aceea de a-i conduce pe oameni la sfințenie. Fiecare dintre voi, familiile care formați marea familie a Bisericii, sunteți chemate să participați cu responsabilitate la împlinirea acestei misiuni. Și ce înseamnă cu responsabilitate? Înseamnă că sfințenia pe care sunteți chemate să o vestiți lumii trebuie să o trăiți voi în fiecare zi în sânul propriului cămin, prin acea iubire despre care se spune că nu există nimic mai mare (cf. 1Cor 13,13), prin speranța în Dumnezeu și prin credința manifestată prin participarea cât mai deasă la sfânta Euharistie și citirea cuvântului lui Dumnezeu.

Să-l rugăm pe Isus, prin mijlocirea Mariei celei pline de har și a lui Iosif cel drept să reverse asupra tuturor familiilor focul Duhului Sfânt, care să le întărească în drumul lor spre sfințenie și în misiunea de a sfinți lumea prin iubirea lor. Amin.