Dragi confrați preoți, dragi persoane consacrate, iubiți tineri,

Cu câteva săptămâni în urmă, cardinalul Marcello Semeraro, prefectul Dicasterului pentru Cauzele Sfinților, a anunțat că în timpul Anului Jubiliar 2025 fericitul Pier Giorgio Frassati va fi proclamat sfânt. Atunci când l-a beatificat, la 20 mai 1990, Papa Ioan Paul al II-lea, l-a numit „un tânăr modern”, care a plecat din această lume la 4 iulie 1925, la vârsta de doar 24 de ani. Cu un an înainte de a muri, a înființat, împreună cu niște prieteni, Compania sau Societatea Tipilor Zbanghii, care, dincolo de această denumire hazlie, avea drept scop promovarea adevăratei amiciții bazate pe rugăciune și credință, în care cuvântul de ordine era „bucurie”.

„Plini de bucurie în speranță” (Rom 12,10). Acest motto al întâlnirii voastre de astăzi, dragi tineri, a fost ales pentru a arăta centralitatea bucuriei în viața de credință. Papa Francisc nu o dată a spus că nu pot exista creștini triști. Dar nu este vorba despre orice fel de bucurie, ci de o bucurie „în speranță”, adică o bucurie care nu se oprește la ziua de azi, și nici una care trăiește cu ziua de ieri, ci privește spre viitor cu încredere că mâine poate fi mai bun decât azi.

Poate vă întrebați uneori: dar mai există speranță ca să pot să mă bucur? Există, iar Papa Francisc chiar vă îndeamnă să nu lăsați să vi se fure speranța (cf. Chistus vivit 15). Și unde puteți găsi această speranță? Ea este mai aproape decât vă puteți închipui, iar Psalmul responsorial ne-a și oferit răspunsul: „Numai de la Dumnezeu vine speranța mea” (Ps 62[61],6). Și Evanghelia pe care tocmai am ascultat-o ne arată izvorul speranței: „Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii!” (Mt 28,20) El este cu noi. Dar îl simțim noi oare aproape pe acest Cristos care trăiește și care este speranța noastră (cf. Chistus vivit 1)?

Ca să fim și noi cu Cristos, să vedem trei căi prin care ne putem apropia de el.

Prima cale este rugăciunea. Sfântul Paul ne îndeamnă: „Stăruiți în rugăciune!” (Rom 12,10). Și revin aici la figura fericitului Pier Giorgio Frassati, pentru care unul dintre punctele principale ale programului său de viață a fost rugăciunea, mai ales sfânta Liturghie și sfântul Rozariu. Anume din întâlnirea cu Cristos în Euharistie și rugăciune sorbea acest tânăr bucuria de a trăi și speranța de a merge înainte pe calea sfințeniei. La sfințenie suntem chemați și noi, iar făuritorul acestei sfințenii este Duhul Sfânt, despre care Papa Ioan Paul al II-lea spunea că „este darul care vine în inima omului împreună cu rugăciunea” (Dominum et vivificantem 65).

A doua cale este milostivirea, despre care ne-a vorbit de asemenea sfântul Paul în Lectura întâi: „Luați parte la trebuințele sfinților!” (Rom 12,13) Și îl aduc drept exemplu pe același fericit. Cu ocazia absolvirii, a primit de la tatăl său o sumă de bani, pe care a folosit-o pentru a închiria o cameră pentru o bătrână, a cumpărat un pat pentru un bărbat bolnav de tuberculoză și pentru trei copii ai unei văduve. Nu mulți sunt cei care au posibilitatea să realizeze astfel de gesturi, dar milostivirea poate îmbrăca diferite forme: un cuvânt bun spus celui întristat, sprijinul dat unui bătrân sau unui bolnav în a-i face cumpărăturile, a-i tăia lemnele, a-i face curățenie în casă, ajutorul oferit unui copil să-și facă temele etc. La milostivirea noastră Dumnezeu răspunde cu milostivirea lui, singurul „izvor de speranță pentru făpturile umane”, așa cum spune sfântul Ioan Paul al II-lea.

În sfârșit, a treia cale este apostolatul, adică îndeplinirea poruncii pe care Isus le-a dat-o ucenicilor: „Mergând, faceți ucenici din toate neamurile” (Mt 28,19). Atunci când lumea aude de apostolat, mulți își închipuie că trebuie să-și părăsească țara, casa, familia pentru a merge în zonele de misiune pentru a-l vesti pe Cristos. Nu, pentru a fi apostol este suficient să-ți trăiești credința acolo unde ești, fiind un model de creștin, de tânăr credincios pentru cei cu care interacționezi zi de zi: la școală, facultate, în grupul de prieteni, pe stradă, la muncă, acasă, la biserică, făcând sport sau alte activități recreative. Altfel spus, apostol este acel om, acel tânăr, care, prin trăirea autentică a credinței sale, îi molipsește și pe alții cu același stil de viață. Așa a fost fericitul Pier Giorgio Frassati. Așa, iubiți tineri și tineri, îmi doresc și vă doresc să fiți și voi. Și, cu siguranță, același lucru și-l dorește și Isus. Împliniți-i această dorință pe care o are cu privire la voi. Fiți într-adevăr apostoli tineri, „plini de bucurie în speranță”, statornici în rugăciune și fapte de milostivire. Amin.