Dragă Părinte paroh Jacek, dragă Părinte Artur, dragi persoane consacrate, iubiți credincioși,

Sfântul Efrem Sirul relatează o viziune pe care a avut-o, și anume că la poarta unei cetăți răvășite de desfrâu stătea tolănit un singur diavol, iar în jurul unui călugăr mișunând o mulțime de diavoli. La început, Efrem Sirul nu a înțeles viziunea și se frământa ce o fi însemnând că o cetate cu atâția oameni avea repartizat un singur diavol, iar în jurul unui călugăr, o mulțime? Tot gândindu-se, a priceput: în cetate nu mai era nevoie ca oamenii să mai fie ispitiți, pentru că toți erau deja în păcat. Însă era nevoie să fie ispitit călugărul care lupta cu păcatul.

Evanghelia acestei duminici ni-l prezintă pe Isus ispitit de diavol. Propunându-ne acest fragment, Biserica ne amintește două lucruri foarte importante: primul, că, asemenea lui Isus și călugărului din viziunea sfântului Efrem, și noi suntem asaltați de ispite; și al doilea, că trebuie să luptăm contra ispitei pentru a nu cădea și a rămâne în păcat asemenea oamenilor cetății din aceeași viziune. De aici și întrebarea: cum pot să ies biruitor din lupta cu diavolul?

Pentru a răspunde la această întrebare, să privim mai îndeaproape cele trei ispite cu care diavolul a voit să-l doboare pe Isus. Prima ispită este cea a împlinirii materiale: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, spune acestei pietre să devină pâine” (Lc 4,3), căci știa diavolul că lui Isus îi era foame. La fel, el știe și despre foamea și setea noastră nu doar de a avea, ci de a avea cât mai mult. Suntem bombardați zi de zi cu reclame la mâncare, băuturi, haine, încălțăminte, bijuterii, automobile, tehnică electronică, gadgeturi ș.a.m.d. Și cădem în capcana reclamelor (adică a acestei ispite). De ce? Pentru că punem trupul înaintea sufletului. Să nu credeți că Isus spune că nu trebuie să ne îngrijim de trup. Am auzit cum a răspuns: „Nu numai cu pâine va trăi omul” (Lc 4,4). Și dacă nu numai cu pâine, cu ce altceva? În Evanghelia după Matei el continuă spunând: „...ci și cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Mt 4,4). Ce plăcut i-ar fi lui Isus dacă omul s-ar îngriji și de sufletul său așa cum se îngrijește de trup!

Dar este și ispita îndoielii, căci diavolul îi spune lui Isus: „Dacă ești Fiul lui Dumnezeu...”, voind să-l facă să se îndoiască de faptul că este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. La fel a procedat cu Adam și Eva când le-a spus: „A spus cu adevărat Dumnezeu să nu mâncați din niciun pom al grădinii?” (Gen 3,1), făcându-i să se îndoiască de porunca lui Dumnezeu. La fel procedează și cu noi, făcându-ne să punem la îndoială cuvintele divine și să ne întrebăm: „Oare chiar este păcat?” „Oare chiar trebuie să merg la biserică, să mă rog, să citesc Biblia, să fac bine altora?” „Dacă alții fac ce nu-i bine eu de ce n-aș face la fel?” Și astfel putem ajunge să mușcăm momeala diavolului și să credem că răul e bine și că binele e rău, așa cum nu de puține ori vedem în lumea de azi.

A doua ispită – „Îți voi da toată autoritatea și gloria [tuturor împărățiilor lumii], pentru că mie mi-a fost dată și o dau cui vreau. Deci, dacă tu mă vei adora, a ta va fi toată” (Lc 4,6) – este ispita puterii, a dominației. Diavolul știa bine că iudeii așteptau un Mesia politic care să-i elibereze de jugul roman și vrea să facă din Isus un astfel de conducător militar, care mai apoi să-i domine pe ceilalți. Altfel spus, dorește să-l transforme pe Isus din slujitor într-un tiran. Este ispita care și azi se întâlnește deseori, în familiile noastre, unde soțul se comportă ca un tiran față de ceilalți membri, pentru că el are putere; la locul de muncă, unde cei din funcții superioare îi persecută pe subalterni, pentru că ei au autoritate; la grădiniță, școală, universitate, unde de atâtea ori auzim de bullying. Poate și în comunitățile noastre se întâlnește această ispită, când unii se consideră că sunt superiori altora pentru că – își spun ei – sunt mai buni, mai drepți, mai credincioși etc.

Dar este și ispita de a gândi și a trăi fără Dumnezeu. Iar „fără Dumnezeu” inevitabil înseamnă „cu diavolul”. Oare nu-i spune Satana lui Isus: „Dacă tu mă vei adora”? Și cum „nu este nimic nou sub soare” (Qoh 1,10), ispita aceasta se găsește și astăzi, și este larg răspândită. Câți oameni nu trăiesc de parcă Dumnezeu nu ar exista? Și câți nu se străduie să devină ei ce-i ispitesc pe cei din jurul lor, prin cuvânt sau prin modul lor de a fi, trăind ca și cum Dumnezeu nu ar exista?

În sfârșit, ispita „dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos de aici, căci este scris: «Le va porunci îngerilor săi în privința ta ca să te păzească» și: «Te vor ține pe mâini ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră»” (Lc 4,9) este ispita manipulării lui Dumnezeu, este ispita lui „îți dau dacă îmi dai”. Se regăsește și azi la acei oameni care spun: „Doamne, dacă mă scapi de necazul acesta voi deveni mai bun”, sau, „Doamne, dacă mă vindeci, îți promit că voi merge la biserică”, sau, „Doamne, dacă mă ajuți să trec cu bine de examene, mă voi ruga în fiecare zi”. Și exemplele pot continua.

Și acum să revenim la întrebarea noastră principală: cum pot să ies biruitor din lupta cu diavolul? În primul rând, la fel ca Isus, prin conectarea permanentă cu cerul, așa cum ne spune Luca: „Isus, plin de Duhul Sfânt, s-a întors de la Iordan și a fost dus de Duh în pustiu” (Lc 4,1). Călugărul din viziunea sfântului Efrem erau greu de învins de către diavoli pentru că era în legătură permanentă cu Dumnezeu prin ascultarea de cuvântul divin și împlinirea lui, prin rugăciune, sacramente, fapte bune. Toate acestea îl făceau să fie plin de Duhul Sfânt, cel care îl și întărește în lupta cu ispita. De aceea, armele noastre împotriva ispitei sunt Sfânta Scriptură, sacramentele, rugăciunea, faptele bune.

Așadar, dacă dorim ca victoria lui Isus asupra ispitei să fie și a noastră să ne menținem conectați la puterea lui Dumnezeu, să stăm în legătură cu acela care a avut puterea să învingă, pentru ca el să ne împărtășească din puterea lui. Vom birui în lupta cu ispita dacă mintea și inima noastră vor fi pline de cuvântul lui Dumnezeu, dacă vom citi, vom medita și vom trăi ceea ce este scris în Biblie și dacă în momentele de ispită ne vom aminti de cuvântul lui Dumnezeu, cel care ne arată cu claritate ce este bine și ce este rău, care este calea cea dreaptă și ce ne face să cădem în ispită.

De aceea, să-l rugăm pe Isus să ne umple de Duhul său Sfânt și de iubire față de cuvântul lui și de sfintele sacramente și să ne ajute ca prin ele să putem fi biruitori în lupta cu ispitele. Amin.