Iubiți credincioși, de la începuturile sale Biserica a voit ca noi, creștinii, să-i cinstim pe sfinți. Oare de ce trebuie să-i cinstim? Nu au fost și ei oameni ca și noi? Nu au fost și ei oameni supuși slăbiciunii asemenea nouă? Desigur! Și atunci de ce ne rugăm lor? De ce îi comemorăm?  

În Cartea întâi a Regilor se povestește cum profetul Ilie, despre care cărturarii evrei spuneau că trebuie să vină înaintea lui Mesia și despre care Isus spune că a venit în persoana lui Ioan Botezătorul (cf. Mt 17,10-13), l-a înviat pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului, care i-a oferit un acoperiș deasupra capului, o bucată de pâine și o cană cu apă. Chiar dacă Sfânta Scriptură nu ne relatează vreo minune de-a sfântului Ioan Botezătorul, asta nu înseamnă că el nu i-a ajutat pe oameni. Un exemplu în acest sens este cazul tânărului Giovanni Mele, un țăran din Pontecorvo, sat așezat pe malul râului Liri din centrul Italiei. Lucrându-și câmpul care se afla pe malul râului, a fost ispitit de diavol, care, deghizat într-un nobil și așezat pe malul opus, i-a oferit țăranului o pungă cu monede de aur, spunându-i: „Vino și o ia”. Învins de dorința de a scăpa de nevoia de mai lucra pământul, țăranul s-a aruncat în apă, însă, ajungând la mijlocul râului, unde apa era cea mai adâncă, a început să se înece. Când era aproape să se ducă la fund, s-a rugat sfântului Ioan Botezătorul, care i-a ascultat rugăciunea, i-a apărut sărmanului tânăr aflat în disperare, l-a prins de mână și l-a salvat de la moarte.

Am relatat aceste două minuni nu ca să spun că-i cinstim pe sfinți și ne rugăm lor pentru că ei au făcut minuni, ci pentru că ne pot fi de mare ajutor în drumul nostru de credință, ne pot salva, ne pot readuce la viața harului pe care am pierdut-o prin păcat. Iar sfântul Ioan Botezătorul este un mare expert în acest sens, pentru că, încă din sânul Elisabetei, a fost chemat să dea „poporului său știința mântuirii întru iertarea păcatelor” (Lc 1,77). De fapt, dacă ne aducem aminte Lectura I, această misiune i-a fost hărăzită încă din Vechiul Testament, căci spune profetul Isaia, referindu-se și la Ioan Botezătorul: „Domnul m-a plăsmuit în sânul mamei ca... să-l întorc pe Iacob” (cf. Is 49,5). „Convertiți-vă, pentru că s-a apropiat împărăția cerurilor!” (Mt 3,2) și „Faceți deci rod vrednic de convertire!” (Mt 3,8), îi îndemna Ioan pe evrei, împlinindu-și misiunea și pregătind astfel calea Domnului. 

Sfântul Paul, în discursul pe care l-am ascultat în Lectura a II-a, ne spune că Botezătorul și-a luat în serios misiunea pe care i-a încredințat-o Dumnezeu, și anume aceea de a predica „un botez al convertirii pentru tot poporul lui Israel” (Fap 13,24). Iar această îndeplinire conștiincioasă a misiunii încredințate lui Dumnezeu face ca Ioan Botezătorul să fie cel mai mare născut din femeie, așa cum o spune despre el însuși Isus (cf. Mt 7,28).

Iubiți credincioși, asemenea tânărului Giovanni, pe care sfântul Ioan Botezătorul l-a salvat de la înec, poate fi oricare dintre noi, pentru că și noi suntem oameni slabi, iar diavolul știe acest lucru și cunoaște foarte bine cu ce ne poate ademeni. Unora le arată strălucirea banilor, altora le insuflă setea nemăsurată de putere, pe unii îi ispitește cu dorințe trupești, altora le întinde paharul cu alcool, unuia îi pune pe buze minciuni sau înjurături, pe alții îi îndeamnă să lucreze duminica și să uite de sfânta Liturghie, unora le îndreaptă ochii spre vecini și-i face invidioși, plini de ură. Copiilor le spune că nu-i nimic rău în a nu asculta de părinți, iar elevilor le spune că, chiar dacă nu învață, nu au de pierdut nimic. Soților le spune că nu-i nimic grav dacă sunt infideli, sau îi face să se certe, să fie violenți. Și putem să enumerăm multe, multe lucruri cu care ne ispitește Cel Rău.

Avem posibilitatea să refuzăm aceste oferte ale diavolului, dar se poate întâmpla ca ofertele lui să ne placă și, ca atare, să facem tot posibilul să punem mâna pe ceea cu ce el ne ispitește. De multe ori nici nu ne gândim la urmări, fiind orbiți de „darurile” diavolului, și cădem și noi în păcat, cufundându-ne tot mai mult. Iar orice cădere poate fi fatală. Iată de ce avem nevoie de ajutorul sfinților, iată de ce trebuie să ne rugăm către sfântul nostru patron, ocrotitorul nostru ceresc, bine știind că el nu ne va refuza.

Să nu uităm că misiunea lui Ioan nu a fost doar aceea de a pregăti calea Domnului prin chemarea poporului la convertire, ci și acela de a-i îndrepta pe oameni spre Isus. Celor care veneau să primească botezul în Iordan, Ioan le spunea despre Isus: „Iată-l pe Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (In 1,29-31). Și noi cunoaștem bine aceste cuvinte: „Iată Mielul lui Dumnezeu, iată-l pe acela care ridică păcatul lumii”, pentru că le rostim mereu la liturghie înainte de a primi sfânta Împărtășanie. Și tocmai prin aceste cuvinte ale lui Ioan Botezătorul suntem ajutați să conștientizăm ce înseamnă pentru Isus povoara păcatelor noastre. În acel moment trebuie să ne amintim de pătimirea sa, de la biciuire, coroana de spini, drumul crucii, întâlnirea Mamei sale îndurerate, până la răstignirea și moartea lui. Și măcar atunci să avem milă de el, dacă nu ne-am gândit la aceasta înainte de a accepta ofertele păcătoase ale diavolului, și să facem pasul spre convertirea noastră, să ne întoarcem la Domnul și să-i cerem iertare, încrezători că el ne va ierta.

Aceasta este convertirea predicată de Ioan Botezătorul. De aceea, să-i ascultăm cuvântul prin care vrea să ne conducă la Isus și, odată ajunși, să ne străduim să rămânem cu el pentru vecie. Amin.