La Ierusalim, pe Muntele Măslinilor, se înalță o bisericuță, numită „Edicula” sau „Capela Înălțării” deoarece, conform tradiției, de aici Isus s-a înălțat la cer sub privirea celor unsprezece apostoli ai săi. Mai mult, această capelă este un vechi loc de pelerinaj, pentru că în ea se păstrează o placă de piatra pe care se văd două urme lăsate, de Isus în clipa înălțării sale, așa cum mărturisește tradiția.

Odată, un preot a mers în pelerinaj în Țara Sfântă și, ajuns la această capelă, printre multele suspine pioase, a făcut o declarație care i-a scandalizat pe mulți dintre pelerini: „Ei, dacă vreți, astfel de urme pot fi găsite pretutindeni în lume, fără a mai fi nevoie de a veni până aici”. Afirmația poate părea o blasfemie, dar Solemnitatea Înălțării Domnului vine să ne arate că, dincolo de urmele lăsate de Isus pe acea lespede de piatră, chiar există în lume nenumărate urme ale sale, pe care noi suntem îndemnați nu doar să le descoperim, ci și să mergem pe ele.

Prima și cea mai importantă urmă lăsată de Isus în lume este chiar vestea cea bună pe care, așa cum am auzit în Evanghelie, Isus le-o încredințează apostolilor pentru a o predica la toată făptura (cf. Mc 16,15). Ceea ce apostolii au și făcut pentru ca noi, dornici să mergem și să atingem urmele lui Isus, să nu trebuiască să mergem până în Țara Sfântă, ci să o avem în permanență la îndemâna noastră și să trăim conform ei. Este cuvântul divin, este Sfânta Scriptură care ne vorbește despre cât de mult a iubit Dumnezeu lumea. De asemenea, acest cuvânt ne arată calea care ne înalță și pe noi la cer: calea mărturiei. Asta înseamnă că nu trebuie să stăm privind la cer (cf. Fap 1,11), ci, asemenea ucenicilor, să fim martori „până la marginile pământului” (Fap 1,8), adică să vorbim lumii despre Isus.

O altă urmă, la fel de importantă, lăsată de Cristos în lume pentru mântuirea noastră sunt sfintele sacramente, mai ales Botezul și Euharistia, ambele atât de necesare pentru mântuirea noastră. Întâi Botezul, pentru că Isus ne învață astăzi că „cine va crede și va fi botezat se va mântui” (Mc 16,16). Dar este oare suficient să fim botezați pentru a ajunge să fim înălțați și noi în patria cerească și să avem viața veșnică? Nu, întrucât această viață veșnică trebuie să o alimentăm încă de aici, de pe pământ, și o facem ori de câte ori ne apropiem și ne hrănim cu sfânta Euharistia, pâinea lui Dumnezeu care s-a coborât din cer pentru viața lumii (cf. In 6,33).

Și orice aproape al nostru, frații și surori ale noastre sunt și ei urme ale lui Isus în această lume, pentru că fiecare dintre ei poartă chipul Creatorului. Dar pentru a descoperi aceste urme avem nevoie de ochelarii speciali pe care ni-i oferă sfântul Paul: sunt chelarii umilinței și ai blândeții, sunt ochelarii îndelungii răbdări și ai iubirii, sunt ochelarii păcii și ai unității noastre în Duhul Sfânt (cf. Ef 4,2-3). Dacă nu folosim acești ochelari pentru a găsi în aproapele nostru urmele lui Isus, dacă nu ne modelăm viața și relațiile după acești ochelari, riscăm să devenim „ceva aducător de moarte” (cf. Mc 16,18), purtători ai veninului urii și invidiei, indiferenței și setei de răzbunare, al bârfei și diviziunii, al egoismului și mândriei. Unui asemenea om i s-ar potrivi cuvintele lui Isus: „Cine nu va crede va fi condamnat” (Mc 16,16).

În sfârșit, urmele lui Isus le găsim și în noi înșine, pentru că și noi suntem purtători chipului său. Pentru ca să păstrăm în noi aceste urme și acest chip ale lui Isus, amenințate de păcat, de ispită, de rău, ne vine în ajutor sfântul Paul care, în Lectura a doua, ne îndeamnă „să umblăm în mod vrednic de chemarea pe care am primit-o” (cf. Ef 4,1). Este vorba despre chemarea la sfințenie la care putem ajunge dacă mergem pe toate acele urme pe care le-a lăsat Isus în această lume și despre care am vorbit mai sus. Ajungem la sfințenie dacă-l mărturisim cu gura și cu viața noastră pe Isus, dacă ne trăim Botezul și ne hrănim cu trupul său în sfânta Euharistie și dacă îl iubim pe aproapele nostru.

Iubiții mei frați și surori în Domnul,

Pe piatra de pe care Isus s-a înălțat glorios la cer el a făcut cea mai încurajatoare promisiune pentru fiecare om: „Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii!” (Mt 28,20) Și el s-a ținut de cuvânt: este cu noi în toate acele urme pe care le-a lăsat pe pământ. Să-l rugăm așadar să întărească în noi voința de a căuta și de a merge pe aceste urme, căci ele cu siguranță ne vor conduce și pe noi în viața veșnică din împărăția cerească. Amin.