Dragi confrați preoți, dragi surori, 

A fost odată un om care purta o cruce de lemn, dar avea o inimă de aur. Acel om era Isus și știm ce a făcut pentru noi această inimă de aur și acea cruce de lemn. Realitatea de astăzi este una nu cu mult diferită de cea de atunci, pentru că și acum există atâția oameni care poartă o cruce de aur, dar au o inimă de lemn. Tristă, dar adevărată această constatare, care ne dezvăluie fața lumii în care trăim, dar pe care, în același timp, suntem chemați, în calitate de persoane dedicate Inimii lui Isus, să o schimbăm. Și aici îmi vine în amintire figura scundă, adusă un pic de spate a Maicii Tereza, sfânta voastră fondatoare, dragi surori. Când am întâlnit-o prima dată mi-am dat seama că există încă în lumea noastră oameni care, la fel ca Isus, purtând o cruce de lemn, au o inimă de aur. Și sunt convins că anume aceasta este chemarea voastră fundamentală: de a avea o inimă de aur, asemenea Preasfintei Inimi a lui Isus pe care o sărbătorim astăzi, acea inimă, care, așa cum am auzit în Evanghelie, s-a lăsat străpunsă de sulița soldatului pentru a revărsa asupra întregii omeniri belșugul harului său.

Ziua de zi, împodobită atât de frumos de Biserică cu această solemnitate, îmbracă pentru voi, Surorile Misionare ale Carității, o semnificație specială: este binecuvântată capela în care, în fiecare zi, veți sorbi din Inima lui Isus toată acea putere și iubire de care aveți nevoie pentru a-i sluji pe cei mai mici dintre cei mai mici, după exemplul dat de Cristos, de Maria și de Maica Tereza. Capela aceasta este locul în care Preasfânta Inimă a lui Isus se deschide iar și iar, pentru a face să se reverse asupra voastră binecuvântarea cerului, pentru ca și inima voastră să se deschidă tot mai mult pentru a-i face loc lui Isus întruchipat în atâția și atâția oameni pe care-i întâlniți zi de zi în calea voastră și care, mai mult ca oricine, poartă în ei chipul lui Isus cel abandonat pe cruce. Cine dacă nu voi simțiți mai bine ca oricine, străbătând zi de zi străzile orașului, toată acea durere izvorâtă din Inima lui Isus care, de la înălțimea crucii, se suspina: „Mi-e sete!” (In 19,28), cuvinte care sub forma unui motto, dint prezente în fiecare dintre casele voastre, pentru a vă aminti nu doar că a da de băut celui însetat înseamnă a potoli setea lui Isus cel Răstignit, ci și pentru ca setea de suflete a Mântuitorului să devină și setea voastră, așa cum a devenit a sfintei voastre fondatoare.

Pentru a vă împlini misiunea, aveți cu adevărat nevoie de această capelă, pentru că tocmai aici veți putea să vă înrădăcinați și să vă întemeiați în iubire (cf. Ef 3,18), adică în caritate, și astfel să corespundeți tot mai mult carismei voastre de a fi misionare ale carității. Pe lângă asta, capela va fi locul în care veți face ca „Cristos să locuiască în inimile voastre prin credință” (Ef 3,17), pentru ca apoi, pe același Cristos să-l purtați ca să-și găsească o locuință și în inimile altora. Tocmai de aceea, pe lângă a fi misionarele carității, sunteți acei apostoli ai lui Isus care puteți face ca inimile oamenilor să fie asemenea cu Inima lui Isus.

Dar mai este o Inimă pe care se cuvine să o amintim astăzi: este vorba de Inima Neprihănită a Mariei, cea care, din ceruri, va veghea asupra voastră și va mijloci pentru voi toate acele haruri care izvorăsc din Inima lui Isus. Citim în Evanghelia după sfântul Luca despre cum „Maria s-a dus în grabă”(1,39) la verișoara sa Elisabeta, pentru a-i fi alături și a-i da o mână de ajutor în treburile casnice. Vedem aici focul iubirii Duhului Sfânt și a harului de care era plină preasfânta Fecioară (cf. Lc 1,28). Mereu am admirat „graba” cu care le veniți în ajutor celor care au nevoie, asemenea Elisabetei, de ajutorul cuiva. Această misiune a voastră, împlinită și după exemplul Mariei, poate aduce și oboseală, trupească sau sufletească. Odihna o veți găsi tot aici, în capelă, căci nu în zadar ne spune Isus: „Veniți la mine toți cei osteniți și împovărați și eu vă voi da odihnă!” (Mt 11,28) 

Dragele mele surori, găsim în Litania Preasfintei Inimi a lui Isus trei invocații care ar trebui să reprezinte oglinda misiunii la care ați fost chemate și căreia i-ați răspuns cu toată ființa voastră. Să ne rugăm așadar ca, prin mijlocirea Inimii Neprihănite a Mariei și a sfintei Tereza de Calcutta, inimile voastre, asemenea Inimii Mântuitorului, să fie mereu pline de bunătate și de dragoste, să fie darnice față de toți cei care vă cheamă și să fie izvor a toată mângâierea. Amin