Iubiți credincioși,

În Piața „Sfântul Petru” din Roma, se află două statui imense care îi reprezintă pe sfinții apostoli Petru și Paul, fiecare cu însemnele sale: sfântul Petru cu cheile, și sfântul Paul, cu sabia. Aceste două statui nu au fost puse acolo doar pentru a înfrumuseța măreața piață, nu numai pentru a arăta că Biserica Romei se sprijină pe aceste două coloane, Petru și Paul, ci și ca o recunoaștere a tot ce acești doi apostoli au făcut pentru Cristos și pentru Biserica sa.

Pentru a înțelege tot ceea ce au realizat pentru Cristos Petru și Paul este suficient să citim Sfânta Scriptură, mai ales Faptele apostolilor și cele 13 scrisori ale lui Paul. Citind viețile lor, vom vedea că amândoi au încununat munca lor misionară cu martiriul: Petru fiind răstignit cu capul în jos pe locul pe care acum se înalță Bazilica „Sfântul Petru” din Vatican; Paul fiind decapitat nu departe de actuala Bazilică „Sfântul Paul” din afara zidurilor, în locul numit „Tre fontane – Trei izvoare”.

De ce Petru și Paul l-au urmat pe Isus până la capăt? Ce au găsit ei la dânsul? Fără îndoială cei doi au înțeles bine tot ceea ce a făcut Isus pentru ei, mai ales faptul că el și-a dat viața pentru mântuirea lor și a întregii omeniri. Și aici aș dori ca împreună să vedem câte ceva din ceea ce a făcut Isus pentru Petru și Paul.

Primul lucru pe care îl face Isus și pentru Petru, și pentru Paul este chemarea lor. Ne amintim bine cum, după pescuirea minunată de pe Marea Galileii, Isus îi spune lui Petru: „Vino după mine și te voi face pescar de oameni!” (cf. Mt 4,19). Și el, lăsând toate, l-a urmat (cf. Mt 4,20). Și Paul a avut parte de o chemare din partea lui Isus. S-a întâmplat pe drumul spre Damasc când Isus i s-a arătat lui Paul și „l-a chemat prin harul său” (cf. Gal 1,15).

Un alt lucru pe care îl face Isus pentru acești doi mari apostoli este faptul că-i iartă. Mulți dintre noi și-l amintesc pe Petru care, ca să-și scape pielea, fuge ca un fricos atunci când Isus este arestat. Mai mult, când i se spune că și el era din grupul lui, el răspunde: „Nu-l cunosc” (cf. Lc 22,57). Și o face de trei ori. Dar Isus îl iartă. O face când, dintre toți apostolii, lui îi apare cel dintâi (cf. Lc 24,34). Și din nou pe malul Mării Galileii când l-a întrebat de trei ori: „Mă iubești?” și de trei ori i-a spus: „Paște mielușeii mei! Paște oile mele!” (cf. In 21,15-17). De aceeași iertare se bucură și Paul, înflăcăratul persecutor al lui Isus. Căzut în acest păcat grav, el aude glasul lui Isus care-i spune: „Ridică-te și stai pe picioarele tale!” (Fap 26,16), altfel spus: „Ridică-te, pentru că eu te iert”.

Un alt lucru care-l face Isus pentru acești doi apostoli este misiunea specială pe care le-o încredințează. Am auzit în Evanghelie că pe Petru îl rânduiește piatră de temelie a Bisericii sale și-l face portar al împărăției cerurilor, dându-i lui cheile acestei împărății (cf. Mt 16,18-19), iar când se înalță la cer îi dă misiunea să meargă în lumea întreagă și să vestească evanghelia la toată făptura (cf. Mc 15,15). Din Paul face un vas ales și-i încredințează misiunea să vestească numele lui înaintea neamurilor și a fiilor lui Israel (cf. Fap 9,15), să le deschidă ochii, să-i întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea Satanei la Dumnezeu (cf. Fap 26,18).

În sfârșit, un alt lucru pe care l-a făcut Isus pentru Petru și Paul este că i-a susținut în îndeplinirea misiunii pe care le-a încredințat-o. Lectura I ne-a povestit cum îngerul Domnului l-a salvat pe Petru din închisoare. O minune asemănătoare s-a întâmplat cu Paul când era închis (cf. Fap 15,25-31). Această susținere o recunoaște Paul atunci când îi scrie lui Timotei ceea ce am auzit în Lectura a doua: „Domnul însă mi-a fost alături și m-a întărit” (2Tim 4,17).

Sunt și multe alte lucruri de care s-au bucurat Petru și Paul din partea lui Isus. Dar le-am ales pe acestea pentru că într-un fel sau altul de astfel de binefaceri avem parte și noi și este bine să le conștientizăm.

Fiecare dintre noi suntem chemați să-l urmăm pe Isus, să lăsăm toate pentru fi doar ai lui, la fel ca Petru și Paul. Înseamnă asta că trebuie să lăsăm familii, părinți, case, muncă etc. și să plecăm în lumea mare, sau la mănăstire, sau în pustiu? Nu, chiar dacă unii oameni, din iubire față de Isus, așa și fac. A-l urma pe Isus înseamnă în primul rând să-l iubim, să-l ascultăm, să mergem pe calea poruncilor sale, să-i împlinim voința.

La fel ca acești doi mari apostoli, și noi suntem iertați de Isus. Și cine nu se bucură atunci când se știe iertat de Isus! Pentru noi, a primi iertarea lui Isus înseamnă să fim la înălțimea acestei iertări și să ne străduim să nu-l mai renegăm asemenea lui Petru, să nu-l mai persecutăm asemenea lui Paul, pentru că orice păcat nu este altceva decât renegarea și persecutarea Mântuitorului. Dar mai înseamnă că, atunci când alții ne greșesc, să procedăm cu ei așa cum Isus procedează cu noi, adică să iertăm.

Și noi, asemenea lui Petru și Paul, am primit prin botez misiunea de a-l vesti pe Isus. Dar cea mai bună predicare a lui Isus nu se face prin cuvinte, ci prin viața noastră de zi cu zi, o viață de care să nu ne fie rușine atunci când vom ajunge la porțile împărăției cerești. De asemenea, misiunea noastră este aceea să fim „pietre vii”, așa cum spune sfântul Petru în prima sa scrisoare, adică să nu ne mulțumim numai cu venirea la biserică, dar să fim conștienți că tot noi trebuie să ne îngrijim de biserică, și nu numai de sfântul locaș ci și de curte, să-i dăm o mână de ajutor părintelui atunci când are nevoie, să-l întrebăm cu ce-l putem ajuta, pentru că și preotul are nevoie de ajutorul credincioșilor, nu numai credincioșii de ajutorul preotului.

În sfârșit, cine dintre noi nu a simțit măcar o dată în viață sprijinul Domnului, fie în încercările prin care i-a fost dat să treacă, fie în vreo boală sau altă suferință? Cine dintre noi, ademenit de diavol la tot felul de păcate nu a fost eliberat de Isus prin taina Spovezii sau nu s-a bucurat de vreo binefacere a lui Isus atunci când, printr-o rugăciune sinceră, i-a cerut vreun favor? Dar care este răspunsul nostru la acest sprijin pe care Isus ni-l oferă atunci când i-l cerem sau chiar atunci când nu i-l cerem? Isus ni-l oferă necondiționat, dar răspunsul nostru trebuie să fie la fel ca cel al sfinților Petru și Paul: iubirea și recunoștința dovedite printr-o viață conformă cu voința lui Isus. Și nu cred că există cineva care nu știe ce fel de viață așteaptă Isus ca să ducem.

Iubiți credincioși, înțelegând câte a făcut Isus pentru sfinții Petru și Paul, câte a făcut Isus pentru noi, să-i mulțumim pentru aceste daruri și, prin mijlocirea celor doi mari apostoli, să-i cerem harul ca Duhul Sfânt să ne umple cu iubirea sa pentru ca, asemenea sfinților patroni ai acestei comunități, să ne bucurăm tot mai mult de iertarea, chemarea și sprijinul lui Isus. Amin.