„Iată cu adevărat un israelit în care nu este viclenie!” (In 1,47) Cu aceste cuvinte, așa cum am auzit în Evanghelie, Isus îl laudă pe Natanael, cel devenit la școala iubirii Mântuitorului apostol și vestitor al evangheliei. Poate și noi ne-am bucura să auzim din partea lui Isus asemenea cuvinte, dar adresate nouă: „Iată un adevărat creștin în care nu este viclenie!” Dar, întrebarea mea este dacă într-adevăr ar avea Isus motive să ne laude și pe noi? Nu știu, depinde de noi, de fiecare în parte, iar cuvântul lui Dumnezeu de la această sfântă Liturghie ne arată câteva căi de parcurs pentru ca să fim adevărați creștini.

În spiritul programului pastoral pe care l-am propus pentru următorii trei ani, aș putea să vă indic trei căi prin care cineva devine un creștin adevărat, apelând, evident la exemplul pe care ni-l oferă și sfinții arhangheli Mihail, Gabriel și Rafael și cuvântul lui Dumnezeu pe care tocmai l-am ascultat.

Începutul drumului pentru a deveni un creștin bun îl reprezintă cateheza, adică acel prim contact cu vestea cea bună pe care Gabriel i-o aduce Mariei, și anume că Tatăl îl trimite în lume pe Fiul său pentru a o mântui. Însă mesajul divin nu o privește doar pe Maria, ci și pe fiecare dintre noi, pentru că arhanghelul ni de adresează și nouă și ne spune clar: „Și tu îl poți zămisli și naște pe Isus în inima ta. Și tu, asemenea Mariei, îl poți oferi aproapelui tău”. Și putem face acest lucru aprofundând legătura noastră cu Mântuitorul prin citirea Sfintei Scripturi și prin punerea ei în practică, precum și prin rugăciunea noastră continuă și mai ales prin participarea la sfânta Liturghie, prin înțelegerea credinței noastre, pentru că, așa cum spunea sfântul Ioan Paul al II-lea, „credința și rațiunea sunt ca două aripi cu care spiritul uman se înalță spre contemplarea adevărului” (FR 1).

Dar cateheza are ca obiectiv și însoțirea credincioșilor la cunoașterea lui Isus Cristos. Și aici îl avem drept model de arhanghelul Rafael, care îl însoțește pe Tobia în călătoria sa, îl învață, îi arată ce este bine și ce este rău și îl ajută să-și îndeplinească bine misiunea ce i-a fost încredințată de tatăl său, Tobit. Fiecare dintre noi poate fi un Rafael pentru aproapele său, ajutându-l să-l cunoască mai bine pe Isus, vorbindu-i despre el, rugându-se împreună și, de ce nu, invitându-l la biserică, unde, la sfânta Liturghie, Isus se arată în toată dumnezeirea sa sub chipul pâinii și al vinului. Altfel spus, iubiții mei frați și surori, catehet nu este numai preotul sau sora, ci poate fi fiecare dintre noi atunci când, cu iubire și credință, le vorbim oamenilor despre Isus, așa cum a făcut Gabriel, și mergem împreună cu ei în drumul lor de cunoaștere, adică de iubire, a Mântuitorului, așa cum a făcut Rafael.

Pentru a fi un adevărat creștin, pe lângă cateheză, avem nevoie și de educație, care înseamnă în primul rând un stil de viață de care să nu ne rușinăm atunci când acel Bătrân, despre care am auzit în Lectura întâi, se va așeza la judecată și vor fi deschise cărțile (cf. Dan 7,10). Ce înseamnă asta în mod concret? Nimic altceva decât a urma în viața noastră de zi cu zi poruncile lui Dumnezeu, în totalitatea lor, fără a spune că asta îmi place și de asta fac, iar asta nu-mi place – spre exemplu să vin la biserică duminica – și de asta nu fac. Dumnezeu nu acceptă jumătățile de măsură! Așa cum el ne-a dăruit totul în Fiul său, și noi suntem chemați să-i oferim totul, adică să urmăm toate poruncile sale, nu doar pe cele care ne plac sau ne convin.

Dar educație înseamnă și luptă, asemenea celei despre care am auzit în Lectura a doua din Cartea Apocalipsului, pentru că un adevărat creștin este mereu ispitit de diavol, iar cu ispita trebuie de luptat. Și nu doar, ar fi bine ca și noi, asemenea lui Mihail, să fim biruitori în bătălia cu „dragonul cel mare, șarpele cel de la început, care se cheamă diavolul și Satana, cel care înșală toată lumea” (Ap 12,9). Evident, ne întrebăm: De ce anume este nevoie pentru a putea birui? Să ne amintim de ce a fost învins diavolul în lupta cu Mihail și îngerii lui? Pentru că „n-a avut putere și nu s-a mai găsit locul lor în cer” (Ap 12,8). Așadar, pentru a birui, avem nevoie de putere, avem nevoie de Duhul Sfânt, avem nevoie ca, trăind pe pământ, să fim, prin gânduri, cuvinte și fapte deja în ceruri, adică să ducem o viață demnă de un creștin adevărat. De unde ne tragem puterea de a lupta? De unde îl primim pe Duhul Sfânt? Din acele mijloace de sfințire puse de sfânta Biserică la dispoziția noastră: liturghia, rugăciunea, citirea și punerea în practică a cuvântului lui Dumnezeu, faptele bune, poruncile lui Dumnezeu, mai ales cea a iubirii față de Dumnezeu și față de aproapele.

În sfârșit, pentru a fi un creștin adevărat omul are nevoie de formare, adică de a căpătă o formă tot mai aproape de modelul pe care îl avem în Isus. Și aici tot sfinții Mihail, Gabriel și Rafael ne pot fi de ajutor, pentru că un creștin format este acela care își aduce propria contribuția la bunul mers al vieții Bisericii, care colaborează la viața comunității, ajutându-l pe păstor și pe ceilalți frați care au o slujire, la fel cum fiecare dintre cei trei arhangheli contribuie în felul său la opera de mântuire a lumii, ajutându-l pe Dumnezeu: Mihail prin faptul că el conduce oștirile cerești în lupta contra dușmanului; Gabriel prin faptul că este mesagerul divin prin care Dumnezeu își face cunoscut planul său de mântuire; Rafael prin faptul că, prin însoțirea oamenilor în drumul lor de credință, îl apropie pe Dumnezeu de om.

Îmi amintesc despre o întâmplare dintr-o localitate din Germania, unde, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, o bombă a distrus biserica. Atunci când oamenii s-au adunat ca să o repare, printre dărâmături au găsit crucifixul care stătea deasupra altarului, numai că Isus rămăsese fără mâini. Și evident că au voit să-l repare, însă parohul nu le-a permis, spunându-le: „Lăsați-l așa, fără mâini; de acum vom fi chiar noi mâinile lui”.

Iubiți credincioși, este același îndemn pe care vreau să vi-l adresez eu vouă astăzi, când îi sărbătorim pe sfinții arhangheli Mihail, Gabriel și Rafael: „Fiți voi mâinile lui Isus, fiți voi mâinile episcopului, fiți voi mâinile parohului, fiți voi, unii pentru alții mâini”, pentru că făcând astfel veți fi adevărați creștini, dintre acei pentru care Isus are numai cuvinte de laudă. Amin.