Dragi confrați preoți, dragi persoane consacrare, iubiți credincioși,

Litania lauretană prin care o implorăm pe Mama noastră cerească să se roage pentru noi, conține 54 de invocații iar titlu cu care o sărbătorim astăzi – „Născătoare de Dumnezeu” – se află chiar la începutul listei, imediat după ce o invocăm cu numele ei binecuvântat, Maria. Și nu în zadar, căci acest titlu este cel mai important dintre toate titlurile cu care, de-a lungul timpului, Biserica a onorat-o pe Fecioara din Nazaret. Și de ce este atât de important? Pentru că, așa cum a declarat aproape 1600 de ani în urmă Conciliul din Efes, mărturisind că Maria este Născătoare de Dumnezeu, îl mărturisim pe Isus ca Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.

Și pentru că este Născătoare de Dumnezeu, Biserica o sărbătorește pe Maria în prima zi a anului civil, pentru că Nașterea Mântuitorului înseamnă o nouă viață, o nouă lume. Dar există și alte motive pentru care la 1 ianuarie o sărbătorim pe Mama noastră cerească.

În primul rând pentru că, astăzi se încheie Octava Crăciunului, cele opt zile în care am contemplat misterul întrupării și nașterii Fiului lui Dumnezeu, opt zile în care, l-am adorat împreună cu Maria, cu Iosif, cu îngerii și păstorii. Fără a pune la îndoială câtuși de puțin centralitate Pruncului, era corect ca măcar o zi din această perioadă sfântă să-i fie consacrată femeii din care, la împlinirea timpurilor, s-a născut Fiul lui Dumnezeu, trimis ca să ne răscumpere (cf. Gal 4,4-5). Și care zi a octavei ar fi fost mai nimerită dacă nu a opta, ultima? De ce? Pentru că este ziua în care „Pruncului i s-a pus numele Isus, așa cum a fost numit de înger” (Lc 2,21).

În al doilea rând, la 1 ianuarie o sărbătorim pe Maria pentru a ști cum trebuie să începem bine un an și, prin urmare, cum să-l și trăim. Maria a devenit Născătoare de Dumnezeu prin acel „da” spus lui Dumnezeu și acceptarea planului său de iubire și mântuire. Acest „da” pe care Fecioara din Nazaret l-a spus din inima ei neprihănită a deschis poarta prin care Dumnezeu a intrat în lumea noastră ca să o elibereze de moarte și păcat. Acest „da” o face pe Maria atât de diferită de Eva care, la începutul creației, în loc să-i spună „da” lui Dumnezeu, i-a spus „nu”, în loc să-i declare: „Fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38), a ales să-l asculte pe șarpe, făcând ca moartea și păcatul să intre în lume.

În al treilea rând, o sărbătorim pe Maria la 1 ianuarie pentru că ea, fiind Născătoarea Principelui păcii, este Regina păcii. Sfântul Papă Paul al VI-lea, cel care a instituit Ziua Mondială a Păcii, peste câțiva ani a fixat Solemnitatea Sfintei Maria, Născătoare de Dumnezeu, în prima zi a anului civil, cu scopul ca de la începutul anului să ”ne reînnoim adorația în fața nou-născutului Principe al păcii și să-i implorăm de la Dumnezeu, prin mijlocirea Reginei păcii, darul suprem al păcii” (cf. Marialis cultus, nr. 5).

Dar care este pentru noi și pentru viața noastră de credință semnificație acestor trei motive pentru care o celebrăm azi pe sfânta Născătoare de Dumnezeu?

Prima semnificație este cea a numelui pe care l-am primit atunci când, la botez, „Dumnezeu l-a trimis pe Duhul Fiului său în inimile noastre” (Gal 4,6). Și acest nume este numele de „creștin”. Dar nu este suficient doar să purtăm acest nume. Se cuvine ca viața noastră întreagă să-i corespundă, iar pentru asta, asemenea Mariei, trebuie să păstrăm cuvintele Domnului și să le medităm în inima noastră (cf. Lc 2,19). A medita înseamnă a trăi conform acestor cuvinte, iar răsplata care ni se va da va fi binecuvântarea lui Dumnezeu despre care am auzit vorbindu-se în Lectura întâi.

A doua semnificație este imitarea Mariei în a-i spune „da” lui Dumnezeu și „nu” păcatului. Dacă vom proceda astfel, ne putem aștepta la o mare răsplată, și anume aceea de a nu mai fi sclavi, ci fii și moștenitori ai împărăției cerești (cf. Gal 4,7).

Iar a treia semnificație este cea a păcii în care suntem chemați să trăim împreună, conștientizând „că avem nevoie unii de alții, că tezaurul nostru cel mai mare, deși și cel mai fragil, este fraternitatea umană, întemeiată pe filiația divină comună, și că nimeni nu se poate salva singur”, așa cum scrie Papa Francisc în Mesajul său pentru Ziua Mondială a Păcii din acest an (nr. 3). Experiența dramatică a pandemiei, ca și trauma războiului ne învață că trebuie să trăim ca frați ai aceluiași Tată ceresc, în pace și bună înțelegere. Maica Tereza spunea că „pacea începe cu un surâs”, un surâs pe care nu ni-l oferim nouă înșine privindu-ne în oglindă, ci aproapelui, oricât de diferit ar fi de noi.

Iubiți frați și surori,

Misiunea păstorilor după ce „i-au găsit pe Maria, pe Iosif și copilul culcat în iesle” (Lc 2,16) a fost aceea de a face „cunoscut cuvântul care le fusese spus despre acest copil” (Lc 2,17). Aceasta este și misiunea noastră. Pentru a ne-o îndeplini cum se cuvine să ne rugăm Pruncului Isus, prin mijlocirea sfintei sale Născătoare, să ne dăruiască puterea Duhului Sfânt de a fi creștini adevărați, de a-i spune mereu „da” lui Dumnezeu și de a avea parte de pace adevărată. Amin.