„Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijești și te frămânți” (Lc 10,41-42).

Dragi confrați preoți, dragi persoane consacrate, iubiți credincioși,

Am auzit la Evanghelie relatarea vizitei lui Isus în casa Martei, Mariei și a lui Lazăr, un text care ar putea fi intitulat „evanghelia omului echilibrat”. Și este important să luăm bine aminte la aceste cuvinte ale lui Isus adresate Martei, pentru că pare că ni se adresează chiar nou, care nu suntem cu mult diferiți de această femeie ce „se îngrijește și se frământă pentru multe”, fiind și noi oameni preocupați de multe, în goana după cele lumești, ceea ce ne poate îndepărta de Dumnezeu. Viața omului a ajuns să aibă ritmul unei mașini, al unui robot, omul însuși devenind deseori sclavul muncii. Toți aleargă și uită uneori să se oprească, pierzând controlul însuși al scopului vieții. Totodată, Evanghelia de azi este un semnal de alarmă pentru toți cei care trăiesc în nebunia acestui ritm, dar și o învățătură pentru toți cei care doresc să ducă o viață de om și creștin autentic, după inima lui Dumnezeu. Și, pentru a nu fi și noi admonestați de Isus că pentru multe ne mai îngrijim și ne frământăm, vă propun trei învățături care să ne ajute și pe noi, ca și pe Maria, sora Martei, să alegem partea cea mai bună.

1. O primă lecție este aceea că ar trebui să ne mai și oprim, pentru că omul nu este o mașină, iar viața nu este doar muncă. Oare trăim ca să muncim sau muncim ca să trăim? În viață trebuie să te mai și oprești și să nu te lași pradă monotoniei zilnice. „Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijești și te frămânți!” Mai ia o pauză! Să înțelegem corect: aici Isus nu o dojenește pe Marta pentru că muncește, ci îi reproșează că doar asta face. O învață că în viața este necesar un echilibru, că, din când în când trebuie să existe și clipe de reîncărcare a forțelor, de odihnă. Dumnezeu însuși după ce a creat totul în șase zile și a văzut că toate erau bune, a șaptea zi a dedicat-o odihnei. E importantă activitatea. Ei îi sunt dedicate șase din cele șapte zile ale săptămânii. Dar trebuie să ne amintim să spunem și stop muncii. Să-mi repet deseori cu convingere: „Eu nu sunt o mașină!” Există, cu părere de rău, oameni care, fără o necesitate urgentă, muncesc cu plăcere chiar și duminica, iar sfânta Liturghie duminicală – „partea cea mai bună” – e un bun pe care nu-l mai prețuiesc. 

2. O altă lecție importantă pe care ne-o dă Isus astăzi e că în viață unele lucruri au prioritate față de altele. Și aici vă propun trei reguli. În primul rând, nu poți să le faci sau să le ai pe toate. „Doamne, nu-ți pasă că sora mea m-a lăsat singură să servesc? Spune-i să mă ajute!” Iar Isus se vede obligat să-i dea replica: „Un lucru este necesar!”, adică: „Atunci când ai prea multe de făcut, vezi mai întâi care sunt lucrurile cele mai importante și fă-le pe acelea”. O altă regulă e aceea că a relaționa cu semenii e mai important decât a munci. „Marta, Marta, îi spune parcă Isus, tu ai impresia că eu am venit la tine să stau la masă; eu am venit să te întâlnesc, să te văd, să stăm de vorbă”. De aceea, nu avem voie să sacrificăm relațiile dintre oameni pentru lucruri ori treburi. Nu avem voie să sacrificăm educația copilului pentru serviciu și bani, pentru că un copil are nevoie în primul rând de o mamă și de un tată. Nu avem voie să sacrificăm relația cu soțul ori soția de dragul muncii și a goanei după avere, pentru că soția nu are nevoie doar de bani, casă frumoasă și mașină la poartă, ci, în primul rând, de soțul ei. A treia regulă este aceea că sufletul are prioritate față de lucrurile materiale. „Marta, Marta, tu renunți să mă asculți pentru niște treburi mărunte”. De câte ori nu renunțăm noi în cursul zilei la rugăciune în favoarea unei activități materiale? De câte ori nu renunțăm la a citi câteva pagini din Biblie sau chiar la Liturghie din cauza unor lucruri mărunte? De făcut vom găsi întotdeauna ceva de făcut și mereu omul se va plânge că nu-i ajunge timpul. Este greșit ca, din cauza treburilor zilnice, a preocupărilor ori lucrurilor materiale, să-i neglijezi pe ceilalți, să-ți neglijezi familia, copiii, să-ți neglijezi prietenii, dar, mai ales, să-ți neglijezi sufletul.

3. Și mai avem de învățat un lucru din vizita lui Isus în Betania: să știi să profiți și să te bucuri de fiecare clipă din viața ta. Isus a fost de multe ori oaspete în casa Martei, a Maria și a lui Lazăr, dar sigur nu venea zilnic. Maria a profitat de fiecare vizită a lui Isus, pentru că știa că nu-l are ori de câte vrea. De aceea, în viață trebuie să te bucuri de oamenii cu care te întâlnești, de clipa prielnică pe care o trăiești, pentru că mai târziu va fi prea târziu și vei dori poate să retrăiești un astfel de moment, o astfel de întâlnire, dar nu se știe dacă se va mai putea repeta ocazia. „Carpe diem – Trăiește clipa”, spuneau romanii, adică acum e timpul potrivit să trăiești fiecare bucurie pe care ți-o oferă Dumnezeu. Oamenii și clipele nu le vei avea la îndemână tot timpul pentru a te bucura de ei. Profită de ele acum. Oare trebuie să vină momentul morții sau al unei despărțiri pentru a învăța să-l apreciezi pe cel pe care l-ai avut atâta timp lângă tine?

Iubiți frați și surori, Isus, prin cuvintele pe care i le adresează Martei, ne îndeamnă să trăim această „evanghelie a omului echilibrat”, a omului care nu-și trăiește viața asemenea unei frunze bătute de vând. Să-i cerem așadar harul și ajutorul, prin mijlocirea sfintei Marta, să trăim în viața noastră de zi cu zi această evanghelie ca să putem alege mereu partea cea bună care nu ne va fi luată. Amin!