Dragi confrați întru sfânta Preoție, dragi persoane consacrate, iubiți credincioși,

Ieri, în Miercurea Sfântă, episcopul, preoții și diaconii au îmbrăcat pentru ultima dată în acest an liturgic ornatele de culoare violet, iar astăzi, în Joia Mare, la această Liturghie a crismei, au luat haine aurii, simbol al bucuriei. Această bucurie izvorăște din marele mister al instituirii Preoției, prin care, așa cum ne-a spus profetul Isaia în Lectura întâi, cei ce au primit hirotonirea sacră, se numesc „preoți ai Domnului” și „slujitori ai Dumnezeului nostru” (Is 61,6).

Într-adevăr, prin impunerea mâinilor episcopului și ungerea cu Sfântul Duh, fiecare preot a primit o misiune nobilă: aceea de a le duce săracilor vestea cea bună, de a le proclama celor captivi eliberarea și celor orbi, recăpătarea vederii, de a le reda libertatea celor asupriți, de a vesti un an de bunăvoință al Domnului (cf. Lc 4,18-19); de a lega rănile celor cu inima zdrobită, de a-i mângâia pe cei mâhniți (cf. Is 61,1-2), o misiune care poate deveni izvorul unei bucurii nebănuite dacă fiecare creștin – preot sau laic – rămâne legat de Isus Cristos, „apostolul și marele preot al mărturisirii noastre” (Evr 3,1).

Să pornim de la sfânta Liturghie – numită de Conciliul al II-lea din Vatican „culmea și izvorul vieții Bisericii” (SC 10) –, cu cele două părți al ei – Liturgia cuvântului și Liturgia euharistică – pentru a vedea cum preoția în special, și credința creștină, în general, pot deveni un motiv de bucurie. 

Începem cu Liturgia cuvântului. Am auzit în Evanghelie că lui Isus i s-a dat să citească din Cartea profetului Isaia (cf. Lc 4,16-17). Prezent odinioară în sinagoga din Nazaret, Isus se află printre noi și astăzi, în „cuvântul său, căci el este cel care vorbește în timp ce se citește în biserică Sfânta Scriptură” (SC 7), așa cum ne învață același conciliu. Anume prezența lui Isus în cuvântul biblic face importantă pentru orice preot și creștin intimitatea cu Sfânta Scriptură, conform și cu bine cunoscuta afirmație a sfântului Ieronim: „Ignorarea Scripturilor înseamnă ignorarea lui Cristos”. Adevărata bucurie a unui preot ca și a unui creștin izvorăște din întâlnirea cu Isus în cuvântul lui Dumnezeu, așa cum o spune și psalmistul: „Eu tresalt de bucurie pentru cuvântul tău, precum cel care a găsit o comoară mare” (Ps 119,162), iar comoara noastră este nimeni altul decât Isus. De aceea, un preot trist sau un creștin trist este un om care lasă ca pe Biblie să se depună praful.

Trecem la Liturgia euharistică, cu momentul el culminant: transformarea pâinii în trupul lui Cristos și a vinului în sângele său. Papa Benedict al XVI-lea spunea: „Unde se află izvorul bucuriei creștine dacă nu în Euharistie, pe care Cristos ne-a lăsat-o drept hrană spirituală în timp ce suntem pelerini pe acest pământ?” (Angelus, 4 aprilie 2007). Să ne amintim de bucuria apostolilor la vederea lui Isus cel Înviat (Lc 24,41). Această bucurie o putem trăi în misterul euharistic: preotul când rostește cuvintele prefacerii, când atinge trupul sacru și se hrănește cu el, când bea sângele noii alianțe; și toți creștinii când se apropie cu evlavie și curăție de Împărtășanie. Această bucurie o exprimă atât de bine sfântul Bernard de Clairvaux prin cuvintele: „Jesu dulcis memoria dans vera cordis gaudia – Dulcea amintire a lui Isus dă adevărata bucurie a inimii”.

Iubiții mei confrați preoți,

În acest moment atât de profund eclezial, haideți să ne întrebăm sincer, fiecare pe sine însuși, dacă domnește în noi această bucurie sfântă, în noi, care ne întâlnim zilnic cu Isus Cristos în cuvântul divin și în preasfânta Euharistie? În viața noastră preoțească găsesc ușor credincioșii noștri semnele bucuriei sfinte, a satisfacției spirituale, a smereniei și evlaviei curate? Sfântul Francisc de Sales spunea că „un gram de exemplu bun valorează mai mult decât o tonă de cuvinte”. Câtă nevoie au credincioșii noștri de un astfel de exemplu bun din partea noastră! Dragii mei, haideți să nu ne lăsăm copleșiți de griji, de dificultăți, de probleme de tot felul. Da, există atâtea greutăți pe drumul slujirii noastre, pentru că diavolul nu doarme, dar să nu uitați: Isus vă poate ajuta să le depășiți, pentru că are nevoie de voi, de slujirea voastră, dar nu oricum: el vă vrea bucuroși, pentru ca să deveniți, la rândul vostru, bucurie pentru cei pe care el vi i-a încredințat spre păstorire.

Iubiți credincioși,

Bucuria trebuie să fie și trăsătura vieții voastre, chiar dacă nu puține sunt greutățile pe care le aveți de înfruntat. Fiți încrezători în Providență, „nu vă îngrijorați pentru ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăși!” (Mt 6,34), ci căutați bucuria în ascultarea și citirea cuvântului lui Dumnezeu și în împărtășirea cu Isus Euharisticul. Amin.