Dragă părinte Mihai, dragi diaconi, dragi surori, iubiți credincioși,

Sfântul Augustin, vorbind despre Învierea Domnului, spunea că „Paștele înseamnă trecere: se trece pentru a intra într-o lume care nu trece”. Și la această lume suntem chemați și noi. Este lumea pe care Isus ne-a obținut-o prin pătimirea, moartea și învierea sa. Oare să nu-i acceptăm invitația de a păși pragul acestei lumi, știind că tot ceea ce sperăm noi cel mai bun, cel mai frumos, cel mai plăcut se află anume în această lume. Nu este vorba despre o lume paralelă, ci despre lumea pe care Isus ne-o pune în față și ai cărei cetățeni putem deveni, dacă...

De fapt, liturghia din această Vigilie Pascală ne pune în față patru de „dacă” pentru ca să trecem și noi în lumea în care Isus a trecut înaintea noastră înviind din morți.

Primul „dacă” îl găsim la începutul acestei celebrări solemne, adică în ritul aprinderii lumânării pascale. Era frumos să privești cum, în întuneric, singura flacără care lumina era flacăra acestei lumânări, de la care, rând pe rând, s-au aprins lumânările pe care le țineați în mână. Ce înseamnă asta? Înseamnă că lumina învierii lui Cristos ni s-a transmis și nouă și că noi trebuie să păstrăm nestinsă această lumină, adică să păstrăm în noi harul divin. Dar mai înseamnă că, prin viața noastră, trebuie să fim și noi, așa cum spune însuși Isus „lumina lumii” (Mt 5,14), adică să fim oameni și creștini buni.

Al doilea „dacă” ni-l oferă Liturgia cuvântului din această noapte sfântă. Devenim cetățenii ai lumii lui Isus atunci când hrana noastră este aceea de a împlini voia Tatălui ceresc (cf. In 4,34), voință pe care o găsim exprimată în cuvântul lui Dumnezeu. Și ce anume cere de la noi concret acest cuvânt? În primul rând să ne amintim că suntem creați după chipul lui Dumnezeu (cf. Gen 1,27) și să luptăm cu diavolul ca el să nu deformeze în noi acest chip. În al doilea rând, acest cuvânt ne cere să trecem de la sclavia păcatului – dacă am căzut în ea – la libertatea copiilor lui Dumnezeu, adică să ne întoarcem la el și să-l căutăm din toată inima, să-i cerem iertare ori de câte ori am greșit, ca să nu fim asemenea acelor oameni care, prin păcatele lor, necinstesc numele lui Dumnezeu. Într-un cuvânt, să considerăm, așa cum ne învață sfântul Paul, că suntem morți pentru păcat, dar vii pentru Dumnezeu (cf. Rom 6,11).

Al treilea „dacă” îl descoperim în Liturgia baptismală care va urma imediat. Și în ce constă acest „dacă”? Avem posibilitatea să ajungem în lumea lui Isus dacă reînnoirea făgăduințelor de la botez din Vigilia Pascală nu este pentru noi niște răspunsuri automate la întrebările pe care le pune preotul: „Te lepezi? Crezi?”, ci un program de viață, călăuza noastră zilnică. Devenim ai lui Isus dacă ne amintim de propriul nostru botez nu doar în această noapte, ci în fiecare zi, și nu doar că ne amintim, dar și trăim acest botez, ne păstrăm nepătată haina albă și nestinsă lumina pe care le-am primit atunci.

Al patrulea „dacă” îl aduce în fața noastră Liturgia euharistică și sfânta Împărtășanie, pentru că nimeni nu poate fi al lui Isus dacă nu devine asemenea lui Isus, iar lucru acesta nu este posibil dacă nu mâncăm trupul Fiului omului și nu bem sângele lui (cf. In 6,53). Însă trebuie să fim conștienți că acest al patrulea „dacă” nu-l putem îndeplini dacă nu am îndeplinit mai întâi ceilalți trei „dacă” de mai înainte, și anume să realizăm și noi Paștele nostru, adică să trecem de la păcat la virtute pentru a avea sufletul curat.

Iubiți frați și surori,

Să-i cerem lui Isus cel Înviat, prin mijlocirea preasfintei sale Maici Maria, să sporească în noi puterea Duhului Sfânt și să ne întărească în voința de a putea împlini acești patru de „dacă”, pentru a deveni încă de pământ concetățeni ai lui Isus, iar la sfârșitul acestei vieți să ne bucurăm de înviere în împărăția cerească. Amin.

Cristos a înviat!