Dragă părinte Petru, dragă părinte diacon Nicolae, iubiți credincioși,

Am auzit în Evanghelia pe care tocmai am ascultat-o cuvintele Tatălui ceresc: „Acesta este Fiul meu cel iubit, în care este mulțumirea mea” (Mt 17,5), cuvinte ce se referă la Isus, care fiind pe munte, se schimbă la față, pentru a le arăta celor trei ucenici ai săi măcar o umbră a gloriei ce-i așteaptă în împărăția cerurilor, împărăție pe care a deschis-o întregii omeniri trecând prin patima, moartea și învierea sa.

Dar ar fi bine să conștientizăm că aceste cuvinte ne sunt adresate și fiecăruia dintre noi, iar gloria pe care au dobândit-o sfinții apostoli – pe care-i contemplăm în imaginile pe geamurile bisericii –, o putem obține și noi. Dar pentru asta trebuie să ne schimbăm și noi, adică, așa cum ne-a spus sfântul Paul în Lectura a doua, să strălucească și în noi „viața și nemurirea prin evanghelie” (1Tim 1,10).

Ca să reușim să înfăptuim acest lucru și să devenim asemenea Domnului nostru Isus Cristos, vă propun să privim la personajele din Evanghelia de azi și la semnificația numelui fiecăruia dintre ei.

Să începem cu Moise, al cărui nume, așa cum ne spune Sfânta Scriptură, înseamnă: „L-am scos din apă” (Ex 2,10). Și noi am fost scoși din apa botezului și atunci am devenit copiii Tatălui ceresc, frații și surorile lui Cristos și temple ale Duhului Sfânt și am fost schimbați la față de harul divin. Ca să putem, în pofida ispitelor diavolului, să păstrăm mereu în noi acel chip dobândit la botez, trebuie să trăim zi de zi cu promisiunile noastre de la botez, promisiuni pe care le reînnoim an de an în noaptea Învierii Domnului.

Al doilea personaj este Ilie, iar numele lui înseamnă „Dumnezeu este Domnul meu”, caracterizând atât de bine viața profetului, care a luptat pentru a arăta că Domnul este unicul Dumnezeu. Astăzi Ilie vrea să ne învețe cât de importantă este respectarea poruncii întâi: de a nu ne face dumnezei din lucrurile materiale și de a nu ne lăsa înșelați de dumnezei care nu sunt decât invenții ale minții omului.

Al treilea personaj este Petru, al cărui nume înseamnă „piatră” și ne amintim de cuvintele pe care le scrie în prima sa Scrisoare: „Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți într-o casă spirituală pentru o preoție sfântă ca să aduceți jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos” (1Pt 2,5). Da, suntem pietre ale Bisericii dacă aducem jertfe plăcute Domnului, iar cea mai bună jertfă este o viață trăită conform poruncilor lui Dumnezeu.

Iacob, al patrulea personaj cu care ne-am întâlnit în Evanghelie. Numele lui înseamnă „călcâi” și amintește că la nașterea lui, Iacob din Vechiul Testament se ținea de călcâiul fratelui său, Esau (Gen 25,26). Prin acest nume, învățăm că, pentru a ne schimba în bine și a-i fi plăcuți Tatălui ceresc, trebuie să ne ținem de Isus, să mergem pe urmele sale și să punem în practică ceea ce el ne-a învățat.

În sfârșit, al cincilea personaj, este Ioan, iar numele lui înseamnă „Dumnezeu este milostiv”. Și sunt sigur că fiecare dintre noi a experimentat milostivirea lui Dumnezeu. Dar astăzi, numele „Ioan” vrea să ne amintească faptul că fiecare dintre noi este chemat să fie milostiv, adică să dea dovadă de bunătate față de aproapele său, să-l ierte dacă i-a greșit și să-i vină în ajutor atunci când are nevoie. Iar de săraci nu ducem lipsă.

Iubiții mei frați și surori în Cristos, Tatăl ceresc mereu ne vine în ajutor oferindu-ne modele de urmat pentru a dobândi gloria Fiului său, Isus, al cărui nume înseamnă: „Dumnezeu mântuiește”. Să ne rugăm lui să schimbe în bine viața noastră și, astfel, să ajungem și noi la mântuirea pe care ne-a dăruit-o prin moartea și învierea lui Cristos. Amin.