Iubiți credincioși,
La 5 septembrie 1997, Maica Tereza, se întorcea în casa Tatălui, după ce, timp de aproape o jumătate de secol, a alinat setea lui Isus cel Răstignit prin grija ei față de cei mai săraci dintre cei mai săraci, fiind numită, pe drept cuvânt, din acest motiv „Regina sărăciei”.
De multe ori oamenii îi atribuie unei persoane titlul de „rege” sau „regină”, și asta pentru că vor să aibă un „idol” căruia să i asemene. Evident, nu ar fi rău ca tot mai mulți oameni să tindă să i se asemene în bunătate și iubire Maicii Tereza, pentru că ea reprezintă un model demn de imitat în generozitate, dăruire, credință, încredere în Dumnezeu, bunătate, iubire, umilință, slujire. Ar fi rău dacă ochii noștri s-ar îndrepta numai spre acei „regi” și „regine” de la care nu avem de învățat nimic bun.
Privind la Maica Tereza, această călugăriță scundă, gârbovită de ani și de griji, ne putem întreba: Care este secretul vieții ei așa cum a fost ea? Acest secret este Regele pe care ea l-a urmat și imitat, este Cristos, Regele Universului. Ea și l-a ales pe Isus ca Rege, bine știind că este singurul care niciodată nu dezamăgește, singurul pe care merită să-l urmeze și să-l imite, singurul care poate să-i dea siguranța că va fi cu el în paradis (cf. Lc 23,43).
Despre ceea ce înseamnă un rege ne-am creat o imagine în baza a ceea ce am citit în cărți sau am văzut în filme: un om bogat, stând pe un tron măreț, având pe cap o coroană de aur, un om înconjurat de sfetnici înțelepți, în fața căruia toți trebuie să se închine. Ascultând Evanghelia de azi, nimic din toate acestea nu găsim la Isus: nici tron, nici coroană, nici închinăciune din partea oamenilor, nici bogăție. Găsim doar cruce, spini, batjocuri, tâlhari. Singurul semn că Isus este rege este inscripția „Acesta este regele iudeilor” (Lc 23,38).
Și totuși Isus nu este un rege ca toți ceilalți regi. Isus este un rege sărac încă din prima clipă a nașterii sale într-un grajd sărac. Și primii, după Maria și Iosif, care vor recunoaște în acest Prunc plăpând un rege au fost magii, care i-au adus în dar aur, un simbol al regalității. Sărăcia acestui Rege o vedem și atunci când el moare, despuiat de haine, fără nimic pământesc care să-i aparțină.
Isus este un rege suferind. Suferă biciuirea în curtea lui Pilat, suferă durerile răstignirii, cu mâinile și picioarele străpunse de cuie. Suferă de sete și i se dă oțet (cf. Lc 23,36). Suferă batjocuri, scuipături, înjurături. Suferă, și o face de pe tronul său de rege, adică de pe cruce, și purtând nu o coroană aurită, ci una de spini. Isus este un rege abandonat, fiind părăsit nu numai de oameni, cu chiar și de Tatăl său ceresc (cf. Mc 15,34). Este un rege blând, care, atunci când este înjosit, nu pornește război ca să se răzbune. El spune doar atât: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” (Lc 23,34) Este un rege milostiv, care, văzând căința tâlharului de la dreapta sa, îi promite acestuia viața veșnică în împărăția lui Dumnezeu (cf. Lc 23,43). Este un rege slujitor, nu unul căruia i se slujește, deși, așa cum scrie sfântul Paul, „toate au fost create prin el și pentru el” (Col 1,16). Este un rege smerit cu inima, chiar dacă este „icoana Dumnezeului nevăzut” (Col 1,15), chiar dacă este Fiul lui Dumnezeu.
Iubiți credincioși,
Solemnitatea de azi ne invită pe fiecare să-l urmăm și noi pe acest rege și nu pe regele acestei lumi, care este diavolul, cel care ne vrea doar răul. Isus, Regele Universului care, prin sângele crucii sale, a făcut pace între cele de pe pământ și cele din cer (cf. Col 1,20), este singurul Rege care ne vrea binele. Dacă îl alegem pe principele lumii, adică dacă alegem păcatul, răutatea, viciile, invidia, necredința, ura, dacă nu ne căim de greșelile noastre, într-un cuvânt, dacă ne batem joc de Isus, atunci ne asemănăm cu tâlharul din stânga, iar porțile raiului s-ar putea să nu se deschidă în fața noastră.
Dimpotrivă, să fim asemenea Maicii Tereza, asemenea tâlharului de la dreapta, și să-l alegem ca Rege al vieții noastre pe Isus Cristos, să ducem o viață sfântă, așa cum îi place lui: o viață de rugăciune, de fapte de milostenie trupească și sufletească, o viață de virtute, de ascultare a cuvântului lui Dumnezeu, o viață hrănită de Euharistie și Spovadă, departe de orice pată a păcatului. Alegând să-l urmăm pe Isus și să ducem o astfel de viață vom avea speranța că ne vom putea învrednici și noi să avem parte la moștenirea sfinților în lumină (cf. Col 1,12). Așa să ne ajute Dumnezeu și preasfânta Fecioară. Amin.
