Postul Mare pare să fie un drum al tristeții, al durerii, al suferinței, drum pe care înaintăm și noi spre bucuria Paștelui, mergând pe urmele lui Isus, care-și poartă crucea pentru a ne mântui, și ale Mariei, care nu poate să-și abandoneze Fiul ce suie Calvarul. Dar iată că la jumătatea acestui drum de 40 de zile, în Duminica a IV-a Postului Mare, Biserica, prin profetul Isaia, ne invită la bucurie: „Bucurați-vă cu Ierusalimul și veseliți-vă pentru el toți cei care îl iubiți!” (Is 66,10) Pornind de la aceste cuvinte, duminica de astăzi este numită „Duminica laetare”, adică „Duminica bucuriei”. Și cu această bucurie ne întâlnim în cuvântul divin pe care l-am ascultat.

În Lectura întâi ne dăm seama de bucuria lui Samuel că Dumnezeu a găsit un rege după inima sa (cf. 1Sam 13,14). În Psalmul responsorial, David se bucură că „Domnul este păstorul lui” (cf. Ps 23,1) și cântă cu aceeași bucurie și alte binefaceri ale lui Dumnezeu. Nici Paul, în Lectura a doua nu este mai puțin bucuros, știind că, dacă odinioară efesenii erau în întuneric, acum, datorită lui Isus, sunt în lumină (cf. Ef 5,8). Și Evanghelia este înțesată de bucurie. Este mai întâi bucuria orbului că Isus l-a făcut să vadă, el, care în viața lui de până atunci nu știa ce înseamnă lumină. Dar este și bucuria lui Isus că orbul vindecat, datorită minunii de care a avut parte, a ajuns la credință și, în această credință, a dat mărturie despre Isus, spunându-le fariseilor care îl iscodeau, că „este un profet” (In 9,17).

Cuvântul lui Dumnezeu din această duminică ne revelează trei tipuri existente de bucurie.

Prima este bucuria pe care omul și-o găsește în Dumnezeu și care este atât de bine arătată în Psalmul responsorial și în Evanghelie. Este bucuria omului care înțelege că Dumnezeu îi oferă tot ce are nevoie pentru viața lui pământească și cea cerească: pășunile verzi, adică pâinea cea de toate zilele; apele de odihnă, adică Duhul Sfânt pe care îl revarsă în noi. Dar mai ales, Isus ne dăruiește, prin botez, bucuria luminii, ca să putem străbate „valea întunecată a morții” (Ps 23,4), adică să putem învinge ispita. Sfântul Grigore din Nazianz spunea că „botezul este iluminare, căci primim lumina lui Cristos pentru a străbate întunericul vieții”. Dar aici apare întrebarea: Știm noi să prețuim darurile pe care ni le oferă Dumnezeu? Nu uităm să-i mulțumim pentru darurile pe care le primim de la bunătatea lui?

A doua bucurie este cea pe care Dumnezeu și-o găsește în om. Dumnezeu și-a aflat bucuria în David, care s-a străduit să-i fie plăcut prin viața sa evlavioasă. Astfel de oameni ne vrea Dumnezeu: evlavioși prin viața noastră. Aici s-ar putea obiecta că David nu a avut chiar în fiecare zi o viață evlavioasă, că a mai păcătuit și el. Da, a păcătuit, dar conștient că a păcătuit, și-a recunoscut vina, și-a cerut iertare: „Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate, și, după mulțimea îndurărilor tale, șterge fărădelegea mea!” (Ps 51,3) Ne întrebăm așadar: își găsește cu adevărat Dumnezeu bucuria în viața mea sau, dimpotrivă, pentru că sunt departe de el din cauza păcatelor, îi provoc doar tristețe? Ca să-i aducem bucurie lui Dumnezeu, să luăm aminte la îndemnul sfântului Paul din Lectura a doua: „Trezește-te tu, care dormi, și ridică-te dintre cei morți” (Ef 5,14).

A treia bucurie este cea pe care omul o găsesc în aproapele său. E bucuria despre care vorbește sfântul Paul, care se bucură de reușitele efesenilor, copiii săi spirituali. Este bucuria apostolilor care, în ziua de Rusalii, au văzut cum trei mii de oameni au crezut în Isus (cf. Fap 2,41). Aceasta poate fi și bucuria noastră dacă vom ști să curățim ochiul nostru de pata invidiei, a urii, a disprețului. Tot sfântul Paul ne îndeamnă să ne bucurăm cu cei care se bucură și să plângem cu cei care plâng (cf. Rom 12,15) și nicidecum să nu facem invers, adică să ne bucurăm de cei care plâng și să plângem, scrâșnind de ură, de cei care bucură. Așadar, de aici și întrebare: Nu cumva ne bucurăm noi de răul altora și invidiem reușitele lor? Sau, dimpotrivă, asemenea sfântului Paul, ne bucurăm știindu-i pe calea cea bună.

Iubiți credincioși,

Să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru atâtea motive de bucurie pe care ni le oferă zi de zi și să-l rugăm, prin gura Mariei, cea care se bucură că este plină de har, să ne dea harul ca, prin pocăință, prin post, printr-o viață cu adevărat creștinească, prin ținerea făgăduințelor de la botez, prin renunțarea la vicii și păcate, să devenim și noi motive de bucurie pentru el și pentru aproapele nostru. Amin.