Dragi confrați întru Preoție, iubite familii, dragi credincioși,

„Apele mării nu pot stinge iubirea” (Ct 8,7), ne-a spus-o înțeleptul Solomon, pentru că nimeni și nimic nu se poate opune lui Dumnezeu care este iubire (cf. 1In 4,16). Și nu doar că „apele mării nu pot stinge iubirea”. „Iubirea este tare ca moartea” (Ct 8,6), ne mai spune Solomon, și îmi aduc aminte de un rege rămas văduv la doar 37 de ani și care, iubindu-și atât de mult soția, i-a rămas fidel chiar și după moartea ei, refuzând să se recăsătorească. De ce? Pentru că a voit să-i rămână credincios chiar și atunci când, ea, regina și soția, a plecat în lumea celor drepți, iar secretul acestei fidelități ni-l oferă la fel înțeleptul Solomon: soția a fost pentru acest rege o pecete pe care iubirea i-a pus-o pe inimă (cf. Ct 8,6) și pe care nici chiar moartea nu a putut să o șteargă.

De ce insistă Solomon, iar după el și sfântul Paul atât de mult pe iubire? Pentru că, așa cum afirmă Conciliul al II-lea din Vatican, iubirea este cea care creează familia (cf. GS 49). Am auzit în Lectura întâi că „l-a creat Dumnezeu pe om după chipul său” (Gen 1,27), iar chipul lui Dumnezeu este chipul iubirii, pentru că „Dumnezeu este iubire”, iar iubirea care există în sânul Preasfintei Treimi trebuie să călăuzească și relațiile familiale, pentru că familia este icoana Preasfintei Treimi.

Pentru ca într-adevăr familia – prin iubire – să devină icoana pământească a Preasfintei Treimi este nevoie doar de un lucru și pe care ni l-a revelat Evanghelia. Este vorba de un amănunt, și anume acela că la nuntă a fost invitat și Isus cu discipolii săi (cf. In 2,2). L-ați invitat pe Isus la nunta voastră atunci când, în fața altarului, v-ați legat în fața lui Dumnezeu prin sacramentul Căsătoriei, atunci când, prin binecuvântarea cerească ați devenit un singur trup (cf. Ef 5,32). Dar Isus nu dorește să fie invitat doar la nuntă; el dorește să fie prezent în viața fiecărei familii în toate zilele vieții voastre. Iar pentru ca Mântuitorul să rămână în viața familiilor voastre și după nuntă, este nevoie de fidelitate, iertare și întrajutorare.

De fidelitate, pentru că fidelitatea este o altă trăsătură a chipului lui Dumnezeu, el, care este mereu fidel legământului său; altfel spus, ceea ce a promis Dumnezeu îndeplinește. Dacă doriți într-adevăr să arătați că sunteți creați după chipul lui Dumnezeu trebuie să țineți promisiunile din ziua cununiei: „Îți promit că îți voi credincios în orice împrejurare..., să te iubesc și să te respect în toate zilele vieții mele”. Aceste cuvinte nu aparțin trecutului, ele sunt prezentul și viitorul unei familii, în ele se află fundamentul trăiniciei și izvorul fericirii familiei, a acelei „case de piatră” pe care v-au urat-o rudele, prietenii, apropiații etc. în ziua nunții voastre.

De iertare, pentru că omului – fie el soț sau soție – îi este dat să mai și greșească; însă nu ar trebui să lăsăm ca greșeala să întunece viața de familie. Sfântul Paul este în acest sens un bun învățător, căci el vă îndeamnă să vă îngăduiți unul pe altul, iar dacă aveți vreo plângere împotriva celuilalt, să vă iertați, așa cum v-a iertat Domnul (cf. Col 3,13). Iertarea în familie înseamnă să nu fiți asemenea stolnicului din Evanghelie, care știe doar să reproșeze (cf. In 2,10); dimpotrivă, iertarea este și ea chipul lui Dumnezeu – să ne amintim aici de parabola fiului risipitor –, iar o familie în care există cuvântul „Iartă-mă” urmat de răspunsul „Te iert” este o familie după chipul lui Dumnezeu.

De întrajutorare, pentru că o familie nu este doar „eu” sau doar „tu”, o familie este „noi”, este „un singur trup” (Ef 5,31). Sfântul Paul în Lectura a doua ne-a vorbit despre iubirea soțului, despre respectul soției. Iubirea și respectul înseamnă mâna de ajutor întinsă pentru tot ceea ce înseamnă viața familiei: treburi casnice, educarea copiilor, întreținerea familiei, grija față de bunăstarea trupească și sufletească a celorlalți membri ai familiei etc. Întrajutorarea face ca în familie să se vadă chipul lui Isus, cel care nu a lăsat mirii în clipa grea a încercării din cauza că s-a terminat vinul, ci le-a venit în ajutor; întrajutorarea face ca în familie să se vadă și chipul Mariei, cea care, prin mijlocirea ei, le-a întins o mână de ajutor mirilor.

Iubiți soți, iubite soții, depinde de harul lui Dumnezeu ca în familiile voastre să existe iubire, să fiți icoane vii ale Preasfintei Treimi, să se vadă că sunteți după chipul Creatorului. Implorați acest har prin mijlocirea sfintei Fecioare de la Nazaret, încrezători că-l veți primi în dar de la Isus. Dar depinde și de voi, depinde de fidelitatea voastră, de iertarea reciprocă și întrajutorare. Amin.