Dragi tineri, iubiți frați și surori în Domnul!

Cardinalul belgian Léon-Joseph Suenens povestea că l-a însoțit odată pe regele Balduin în una din vizitele sale prin țară. Cel mai mult ce l-a uimit era faptul că lumea, în prezența regelui, obișnuia să strige: „Trăiască regina!”. Curios, cardinalul l-a întrebat pe cineva: „De ce strigați: «Trăiască regina!» dacă ea nu este de față și nici nu vă aude?” Și a primit răspunsul: „Strigăm «Trăiască regina!» pentru că știm că aceasta îi place tare mult regelui”.

Și Regelui Isus îi place tare mult atunci când cineva îi strigă Mariei: „Trăiască Regina”, pentru că este un strigăt care arată că Maria este iubită, iar cine o iubește pe Regină nu poate să nu-l iubească pe Rege. Și cu un strigăt asemănător ne-am întâlnit în Evanghelia pe care tocmai am ascultat-o. A fost Elisabeta care „a strigat cu glas puternic: «Binecuvântată ești tu între femei!»” (Lc 1,42)

Dar ce face ca ceastă tânără Fecioară din Nazaret să fie aleasă de Dumnezeu, preamărită de oameni și binecuvântată între femei? În Evanghelie, trei sunt lucrurile care răspund la această întrebare.

Primul este că Maria anunță vestea cea bună pe care o primește de la arhanghelul Gabriel. Ea merge să-i împărtășească și rudei ei bucuria întrupării Fiului lui Dumnezeu. De aceea, Maria este numită prima dintre misionari. Al doilea lucru este lauda pe care i-o aduce lui Dumnezeu prin al său Magnificat. Dar această laudă nu se reduce doar la cuvinte; ea îl laudă pe Dumnezeu cu viața ei, iar dovadă sunt cuvintele: „Dumnezeu a privit la smerenia slujitoarei sale” (Lc 1,48). Al treilea lucru este slujirea Mariei. De cum află că Elisabeta este însărcinată, ea nu mai stă pe gânduri, ci pleacă în grabă să-i fie alături și să o ajute la treburile casnice, rămânând cu ea cam trei luni (cf. Lc 1,56).

Nimic nu o împiedică pe Maria să îndeplinească aceste trei lucruri: nici calea lungă, nici oboseala drumului, nici munții, pentru că focul iubirii față de Dumnezeu și de aproapele nu poate fi stins de nicio piedică. Prin vizita ei la Elisabeta, tânăra Fecioară Maria devine astăzi pentru fiecare dintre voi, tineri și tinere, o învățătoare la școala iubirii. Lecția v-a predat-o prin cele trei lucruri despre care am vorbit mai sus, iar acum vă întreabă dacă ați învățat lecția. În primul rând, dacă nu ați lăsat cumva ca distanța dintre voi și Dumnezeu să devină prea mare din cauza că nu-i mai aduceți laudă printr-un comportament adecvat, prin rugăciune, prin participarea la sfintele sacramente? Dacă da, atunci ea vă îndeamnă să vă ridicați și să vă grăbiți spre el, pentru că el este gata oricând să vă strângă la pieptul său. Dacă nu, continuați și cu mai multă fervoare să-l lăudați.

În al doilea rând, Maria vă întreabă dacă o imitați în a răspândi vestea cea bună? Elisabeta, văzând-o, și-a dat seama că la dânsa a venit Mama Domnului ei. Pe voi, văzându-vă prietenii, apropiații, colegii de școală, de facultate, de muncă, pot spune că au în fața lor un om al lui Dumnezeu? Dacă da, atunci chiar sunteți misionari; dacă nu, nu-i târziu nicicând să deveniți.

În sfârșit, a treia întrebare este dacă știți să-i slujiți aproapelui, dacă nu cumva ați lăsat ca între voi și aproapele să se ridice munții mândriei, ai urii și invidiei, care pot să vă împiedice în avea grijă de cel de lângă voi? Dacă da, iubirea poate dărâma orice munte, poate depăși orice sentiment de ură sau invidie, iar pentru a reuși, ne ajută cuvintele sfântului Paul din Lectura întâi: „Iubiți-vă unii pe alții cu iubire frățească” (Rom 12,10). Dacă nu, perseverați și mai mult în iubire, întrecându-vă în a vă stima unii pe alții (cf. Ibidem).

Iubiții mei tineri și tinere, de răspunsul dat de fiecare dintre voi la aceste întrebări depinde cât de tare se aude strigătul vostru: „Trăiască Regina!” Să ne rugăm Regelui Isus să ne dea harul să o iubim tot mai mult pe Regina cerului și a pământului, iar viața noastră să devină o laudă neîncetată adusă Preasfintei Treimi. Amin.