Dragi copii,
Vreau pentru început să vă citesc un fragment dintr-o scrisoare pe care Gianni, un copil italian de 11 ani, a adresat-o unui ziar: „Dragă domnule, când într-o zi mama m-a întrebat: «Ce vrei să te faci când vei fi mare?» eu i-am răspuns prompt: «Când voi fi mare, vreau să devin sfânt». Auzind aceasta, mama a început să plângă”.
Poate vă întrebați: de ce la un asemenea răspuns mama lui Gianni a început să plângă? E clar că nu de tristețe... mama plângea de bucurie, pentru că orice mamă creștină dorește să-și vadă copiii sfinți, să-i vadă binecuvântați de Isus. Și pentru un copil, la fel ca pentru un matur, există mereu posibilitatea de a ajunge sfinți. De exemplu, sfântul Dominic Savio, un copil din Italia a ajuns sfânt, chiar dacă avea numai 15 ani. Un alt copil ajuns sfânt este Tarciziu, de doar 12 ani. La o vârstă și mai mică – de 9 și 10 ani – au ajuns sfinți Iacinta și Francisc, cărora le-a apărut sfânta Fecioară la Fatima. Maria Goretti este un alt copil care a ajuns sfântă, și avea doar 11 ani. Și sunt și mulți alți copii care au ajuns sfinți. Asta înseamnă că orice copil, chiar și voi, la fel ca și ei puteți să fiți sfinți și astfel să vă bucurați părinții, dar mai ales să-l bucurați pe Isus, cel care vă iubește nespus de mult devreme ce El spune să împărăția cerului este a copiilor, și a acelora care sunt la fel cum sunteți voi.
Dar ce este necesar pentru a ajunge sfânt? Am să mai citesc un fragment din scrisoarea lui Gianni pentru ca să aflați unele „secrete” pentru a ajunge sfinți. Scrie el: „Eu am fost întotdeauna primul în clasă, nu am capricii, îmi ascult părinții, merg regulat la biserică și mă împărtășesc, iar atunci când știu că am făcut ceva rău, merg să mă spovedesc; mănânc tot ce mi se pune înainte și sunt gata să renunț la orice fel de comoditate”.
De ce făcea Gianni toate acestea? Pentru că voia să fie sfânt, iar sfințenia, așa cum ne-a spus sfântul Ioan astăzi, se atinge prin iubirea pe care o dovedim nu numai prin cuvinte, ci și prin fapte. Ioan ne-a spus că trebuie să ne iubim unii pe alții. Atunci când le spuneți părinților voștri că îi iubiți, această iubire trebuie să o arătați prin ceea ce faceți: să îi ascultați, să-i ajutați, să învățați bine, aducându-le prin aceasta lacrimi de bucurie. Atunci când spuneți că-i iubiți pe frații sau surorile voastre, mai mici sau mari, la fel, trebuie să dovediți acest lucru: să nu-i supărați cu cuvinte urâte, să-i ajutați când au nevoie de ajutor, să nu vă certați sau, Doamne ferește, să nu vă bateți. Aceeași iubire trebuie să o aveți și față bunicii și bunicele voastre, dar și față de educatorii și învățătorii voștri, comportându-vă așa încât părinții voștri să nu trebuiască să roșească de rușine. Și cu colegii voștri de la școală sau grădiniță trebuie să fiți buni, chiar dacă se mai întâmplă ca unii să vă supere; trebuie să iertați așa cum vă iartă și Isus atunci când, vrând sau nevrând, îl supărați cu ceva.
Dragi copii, să o rugăm pe Mămica noastră cerească să mijlocească pentru fiecare dintre voi, dar și pentru noi, adulții, binecuvântarea lui Isus, ca să putem fi cu adevărat copiii lui Dumnezeu și să-l iubim pe aproapele nostru așa cum ne învață Isus, și astfel să ajungem cu toții sfinți. Amin.
