Apropiindu-se, Ispititorul i-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să devină pâini!”. Dar el, răspunzând, i-a zis: „Este scris: «Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu»” (Matei 4,1-11).

 

A început perioada Postului, pe care Biserica îl propune ca ocazie pentru o călătorie răbdătoare care duce la conformarea cu Isus și cu stilul său de viață. Aceasta este o oportunitate de a crește, dar primul obstacol de depășit sunt contradicțiile în care trăim adesea, care duc la păcat.

 

În prima lectură din această duminică este relatată experiența păcatului originar, care a început când omul bănuia că nu este iubit de Dumnezeu. După cum se spune textul Genezei, odată cu creația Dumnezeu i-a dat totul omului: „Domnul Dumnezeu i-a poruncit omului, zicând: „Din toţi pomii grădinii poţi mânca”. Interdicția se limita doar la „pomul cunoașterii binelui și răului”, care simbolizează dorința omului de nemurire. Domnul ne-a chemat să trăim în limite precise pe care trebuie să le respectăm: să nu mâncăm din rodul pomului cunoașterii. Aceasta înseamnă să nu depășim ceea ce ne-a dat Dumnezeu, în căutarea altor divinități, pentru că acesta este momentul păcatului.

 

Dar după cum spune Evanghelia, timpul pustiului te eliberează de păcat. De fapt, acestea sunt pustiurile prin care omul este chemat să treacă pentru a ajunge pe „țara făgăduită” a libertății de păcat: pustiul dificultăților zilnice, pustiul abandonului și al singurătății, pustiul durerii, cel al încercării și ispitei, pustiul aridității interioare care te face să tânjești după o nouă oportunitate de viață. Însă deșertul nu trebuie să-l parcurgem singuri, ci cu Cristos, sub acțiunea Duhului Sfânt.

 

Perioada Postului ne ajută să îmbrăcăm harul omului nou, care este Hristos Isus.