Luna dedicată Fecioarei Maria, la care toți preoții au participat cu câte o reflecție zilnică, s-a încheiat duminică, 31 mai, cu recitarea Sfântului Rozariu, prezidată de Episcopul Anton Coșa în Catedrala Providența Divină” din Chișinău

 

La sfârșitul căii mariene, Episcopul le-a oferit tuturor o reflecție, al cărei text îl puteți citi mai jos:

 

Apostolii, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu frații lui (Fap 1,14).

 

Dragi frați și surori,

 

Ajunși la acest moment, aș vrea să mă adresez tuturor cu această reflecție despre rugăciunea care zidește și face să crească Biserica, rugăciune care trebuie să ne însoțească pașii pe drumul credinței, pornind de la acest verset din Faptele Apostolilor care prezintă prima comunitate creștină în rugăciune împreună cu Maria, Mama lui Isus. Dedicând primele pagini Mariei și aici, ca și în Evanghelia sa, Luca vrea să arate că, la fel cum viața pământească a lui Isus începe cu Maria, la fel și primii pași ai Bisericii încep tot cu ea. Prin urmare, aș dori să mă refer la această prezență a Fecioarei în rugăciune cu grupul discipolilor. Maria a urmat cu discreție întregul parcurs al Fiului ei în timpul vieții sale publice, iar acum continuă să urmeze, cu o rugăciune tăcută, parcursul Bisericii, cântând același Magnificat din casa Elisabetei. Sfântul Ambroziu, într-un comentariu la Magnificat, scrie: „Fie ca sufletul Mariei să fie în fiecare pentru a-l mări pe Domnul; fie ca duhul Mariei să fie în fiecare pentru ca să tresalte în Dumnezeu” (Expositio Evangelii secundum Lucam 2, 26: PL 15, 1561).

 

Etapele călătoriei Mariei de la casa din Nazaret până la „încăperea de sus” (cf. Fap 1,13) din Ierusalim sunt marcate de capacitatea ei de a menține o atmosferă perseverentă de meditație, de înțelegere și acceptare a voinței lui Dumnezeu. Prezența Maicii Domnului între cei unsprezece, după Înălțare, nu este atunci o simplă relatare istorică a unui lucru din trecut. Sfântul Cromațiu din Aquileia comentează astfel această relatare: „Biserica s-a adunat în încăperea de sus împreună cu Maria, Maica Domnului Isus și cu frații ei. Prin urmare, nu putem vorbi despre Biserică dacă Maria, Maica Domnului nu este prezentă… Biserica lui Cristos este acolo unde este predicată întruparea lui Cristos din Fecioară și unde predică apostolii, care sunt frați ai Domnului, acolo este ascultată Evanghelia” (Sermo 30,1: SC 164, 135).

 

Venerarea Maicii Domnului în Biserică înseamnă deci să învățăm de la ea să fim o comunitate care se roagă. Rugăciunea este adesea dictată de situații dificile, de probleme personale care ne fac să apelăm la Domnul pentru a avea lumină, mângâiere și ajutor. Maria ne invită să descoperim dimensiunile rugăciunii, să ne îndreptăm către Dumnezeu nu numai în nevoie și nu numai pentru noi înșine, ci într-un mod unanim, perseverent, credincios, cu „o singură inimă și un singur suflet” (cf. Fap 4,32).

 

Dragii mei, viața umană trece prin mai multe etape de tranziție, adesea dificile și solicitante, care necesită alegeri obligatorii, renunțări și sacrificii. Mama lui Isus a fost plasată de Domnul în momentele decisive ale istoriei mântuirii și a știut întotdeauna să răspundă cu disponibilitate deplină, rodul unei legături profunde cu Dumnezeu ce a ajuns la maturitate printr-o rugăciune asiduă și intensă. Între Vinerea Patimilor și Duminica Învierii, ea i-a fost încredințată discipolul iubit al Domnului și, împreună cu el, întregii comunități a discipolilor (cf. In 19,26). Între Înălțare și Rusalii, ea este cu și în Biserica aflată în rugăciune (cf. Fap 1,14). Maica Domnului și Maica Bisericii, Maria își exercită maternitatea până la sfârșitul istoriei. Îi încredințăm ei fiecare fază a existenței noastre personale și ecleziale, și, nu în ultimul rând, trecerea noastră finală în casa Tatălui. Maria ne învață cât de mare nevoie avem de rugăciune și ne arată cum doar cu o legătură constantă, intimă, plină de iubire cu Fiul ei, putem ieși din „casa noastră”, din noi înșine, ca să ajungem până la marginile lumii și să-l vestim tuturor pe Domnul Isus, ca Mântuitor al întregii lumi. Amin.