Postul Mare este o perioadă de pocăință și renunțare la anumite lucruri și produse în timpul pregătirii pentru Paște, trăită de credincioșii catolici, ortodocși și unii protestanți. Postul a fost stabilit în secolul al IV-lea drept o perioadă de 40 de zile în care oamenii se autolimitează în consumul de produse alimentare și renunță la anumite obișnuințe. Miercurea Cenușii și Postul Mare au devenit pentru credincioși o reamintire a necesității pocăinței, similar oamenilor din Vechiul Testament, care purtau sacii pocăinței, își presărau cenușă pe cap și posteau.

Dar este foarte important a nu privi postul ca pe un ritual magic sau o posibilitate de a cumpăra iertarea păcatelor. Esența postului nu constă în încercarea de a câștiga bunăvoința lui Dumnezeu sau iubirea lui, ci în curățarea de păcate (pocăința) și încredințarea propriei persoane Domnului. Noul Testament ne învață că acțiunile noastre de pocăință și post nu trebuie practicate astfel încât să atragă atenția altor oameni: „Când postiți, nu fiți triști ca ipocriții, căci ei își schimonosesc fețele ca să arate oamenilor că postesc! Adevăr vă spun: și-au primit răsplata. Dar tu, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața, ca să nu te arăți oamenilor că postești, ci Tatălui tău, care este în ascuns! Și Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti” (Mt 6,16-18).

Postul devine valoros doar atunci când îl practicăm nu doar fizic, prin abstinență, ci și spiritual, pentru că, renunțând la anumite produse alimentare, ne antrenăm puterea de voință și abstinență, ceea ce, la rândul său, ne va ajuta în momentele de ispită. Următoarea componentă importantă a postului o reprezintă rugăciunea. Este foarte important ca în timpul Postului să acordăm atenție reflecției asupra morții și învierii lui Isus. Timpul dedicat rugăciunii ne va ajuta fără îndoială să restabilim și să reînnoim relația cu Dumnezeu, slăbită de păcat. De aceea, pentru a lupta cu succes împotriva păcatului, la baza căruia cel mai des stă egoismul, Biserica ne propune încă un instrument, pomana. Nimic nu vorbește mai mult despre noi decât situațiile când trebuie să acordăm ajutor sau atenție altei persoane. Cu atât mai mult dacă vom face aceasta fără a aștepta vreo recompensă. Dacă vom învăța să împărțim cu alții ceea ce avem, putem fi siguri că ne aflăm pe drumul cel bun spre întâlnirea cu Isus cel Înviat.

Pr. Krzyszstof Plonka