Este mereu important să ne aducem aminte de rădăcinile noastre, fie ele creștine, fie carismatice pentru că există riscul ca odată cu trecerea timpului să ne îndepărtăm de la origini, de la fundament. Pentru noi, Salezienii lui Don Bosco, este mereu o bucurie de a-l celebra pe fondator, de a ne aminti într-un mod special figura care ne-a fascinat atunci când am răspuns la chemarea Duhului Sfânt de a parcurge o stradă în viață, un mod de a-l sluji pe Domnul. Și nu numai un moment de bucurie ci și – mai ales – de har, care este cauza bucuriei. Căci cu fiecare celebrare a lucrării lui Dumnezeu într-un sfânt, îi mulțumim Lui pentru capodoperele sale și sfântului pentru că s-a lăsat lucrat de Arhitectul Ceresc.
Bunul Dumnezeu a făcut ca fiii lui Don Bosco să ajungă în Republica Moldova, pe căi numai de El știute, încă din toamna anului 2005. De atunci salezienii care s-au aflat pe aceste meleaguri au construit puțin câte puțin o operă care să devină o adevărată casă în care copiii și tinerii – în special cei mai defavorizați – să crească armonios ca buni creștini și onești cetățeni.
Astăzi opera saleziană realizată cu carisma lui Don Bosco adusă de salezieni, și cu colaboratorii angajați și voluntari se ocupă cu un nelipsit Oratoriu, cu copii orfani sau abandonați și cu o școală profesională în devenire. La cererea Preasfințitului Anton Coșa, oferă un serviciu pastoral prin parohia Maria Ajutorul Creștinilor. Ca și pe timpul lui Don Bosco, noi salezienii, preferăm ca această operă să fie chemată casă care să fie întotdeauna deschisă tuturor copiilor și tinerilor de toate vârstele, culturile, clasele sociale și religiile. Pentru noi este important ca cei care intră să se simtă întâmpinați, să se simtă ca acasă și, prin urmare, responsabili pentru buna desfășurare a muncii, atmosfera de seninătate și respect reciproc.
Oratoriul este și locul pentru timpul liber, unde copiii și tinerii se pot reuni pentru a cultiva prietenii reale și nu virtuale. În același timp, însă, devine și o școală care începe viața datorită practicării diferitelor sporturi la nivel de amator, posibilității de a evolua pe o scenă prin actorie, cântând, jucând sau dansând, depășind astfel timiditatea cuiva, sau datorită diverselor ateliere în care se pot dezvolta abilitățile artistice, manuale și intelectuale. Impregnat cu valori creștine, oratoriul devine în mod natural și un loc de evanghelizare și sfințire deoarece, așa cum spunea Don Bosco, „sfințenia constă în a fi mereu foarte fericit”. Oratoriul, de fapt, este locul catehezei secolului al XXI-lea alcătuit nu din formule religioase și reguli de învățat, ci din experiența milostivirii Tatălui și a bucuriei Evangheliei care, așa cum scrie Papa Francisc în primele rânduri ale primului său îndemn apostolic: „umple inima și întreaga viață a celor care se întâlnesc cu Isus” (EG 1).
Perioada de pandemie prin care trecem ne-a obligat să suspendăm activitățile noastre la esențial. Însă sperăm că va trece cât de curând și că perioada în care am stat la distanță va fi compensată cu o nouă revigorare, ieșind mai doritori de a lucra, și cu o operă mai consolidată și mai bine plantată în Moldova, în ciuda dificultăților care nu lipsesc.