Sâmbăta Sfântă se caracterizează printr-o tăcere profundă. Bisericile sunt goale și nu sunt programate liturghii, în așteptarea marelui eveniment al învierii, în noaptea de Paști. Este o zi a tăcerii, utilă pentru a medita asupra realității vieții omenești, a patimilor și învierii Domnului.

O mare importanță este acordată în această zi participării la sacramentul Reconcilierii, indispensabil pentru purificarea inimii și pregătirea pentru a sărbătoriri Paștele reînnoiți lăuntric. Prin urmare, este important să se meargă la parohie și să se ceară celebrarea sacramentului Spovezii, care poate fi primit, întrucât este un act privat şi nu este supus niciunei limitări din cauza pandemiei, deși trebuie respectată distanța socială.

Tăcerea meditației și căutarea iertării vor duce la Vigilia Pascală și Duminica Paștelui lui Cristos.

Anul acesta, în toate parohiile va exista o vigilie diferită, poate chiar suferindă din cauza absenței credincioșilor, cu o liturghie redusă la simboluri și gesturi. Lumina care depășește întunericul nopții nu va fi decât cea a lumânării pascale noi, un simbol al lui Cristos care învie glorios, deoarece focul în afara Bisericii nu poate fi aprins.

Ritul din timpul nopții va avea loc în forma sa tradițională, așa cum s-a menționat, însă fără unele semne, fără credincioși, fără tradițiile care au caracterizat întotdeauna ceea ce se întâmplă după liturghie, când credincioșii pun alimentele în afara Bisericii pentru a fi binecuvântate.

Vor fi celebrări fără credincioși sau, mai bine zis, cu credincioși care nu au decât posibilitatea de a urma ritul prin intermediul tehnologiilor moderne, dar și fără binecuvântarea oamenilor cu apă sfinţită, fără a putea primi Euharistia, dar nu fără iubire și fără credință.

Dragostea lui Cristos a depășit păcatul lumii și moartea, de aceea cu toții, chiar dacă cu o inimă tristă, trebuie să împărtășim prin credință această victorie a iubirii și să înaintăm, pentru ca apoi să pornim din nou.

Vom depăşi această perioadă dificilă împreună cu Cristos cel Înviat, printr-o comuniune eclezială și mai convinsă, chiar dacă pusă la încercare.