În seara zilei de 18 ianuarie 2024, Preasfințitul Anton Coșa a deschis Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor printr-o liturghie celebrată în Catedrala „Providența Divină” din Chișinău, în prezența preoților din Decanatul de Centru, a mai multor persoanelor consacrate și a credincioșilor laici din parohie. 

În salutul de deschidere, Preasfințitul a subliniat motivul profund al acestei săptămâni, care se celebrează „deja de 116 ani, în perioada 18-25 ianuarie”, amintind că „suntem adunați în această seară în Catedrala «Providența Divină» pentru a ne ruga împreună lui Dumnezeu, prin mijlocirea sfintei Fecioare Maria, Maica unității, pentru ca dorința de unitate a lui Isus să fie și dorința noastră, iar noi să devenim ziditori ai acestei unități, având la bază cuvintele din Evanghelia de azi: «Să-l iubești pe Domnul Dumnezeul tău și să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți» (Lc 10,27), cuvinte care au și fost alese ca leit-motiv al acestei Săptămâni de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor”. 

Omilia episcopului a început cu o pildă menită să explice mai bine semnificația acestei Săptămâni de Rugăciune: „Se povestește că într-un sat locuiau doi vecini, pe care îi despărțea un pârâiaș. Mult timp aceștia au conviețuit pașnic și prietenește, până când la un moment dat, de la o nimica toată, a apărut între ei o nemulțumire care a condus la un conflict ce părea fără soluție de împăcare, pentru că fiecare se considera, pe de o parte, îndreptățit, iar pe de alta, considera că celălalt trebuie să înceapă cu scuzele”. 

Pilda continuă asfel: „Pentru a nu-l mai vedea pe vecin, unul dintre ei l-a chemat pe cel mai bun tâmplar din sat și i-a spus: «Vreau să-mi ridici, aici, pe malul pârâiașului, un gard cât mai înalt, căci nu mai suport să-mi văd vecinul». I-a dat tâmplarului banii, cerându-i ca, până se întoarce dintr-o călătorie, gardul să fie terminat. Mare i-a fost mirarea la întoarcere când în loc de gard a găsit un podeț cel lega cele două maluri. Imediat l-a întrebat pe tâmplar: «Eu ce ți-am cerut să faci? Iar tu ce mi-ai făcut: un podeț în loc de gard!» Tâmplarul, cu vocea blândă, i-a răspuns: «Eu nu fac garduri care separă vecinii, eu fac doar poduri care să-i unească». Aceste cuvinte l-au atins la inimă, așa că oarecum rușinat, și-a strigat vecinul și, la mijlocul podețului, și-au dat mâna și apoi sărutul păcii în semn de împăcare”. 

Este o pildă care evidențiază separarea dintre creștini. Continuându-și predica, Preasfințitul a pus întrebarea: „Dar ce împiedică zidirea acestor poduri?" între creștini, menționând trei obstacolele care împiedică reconcilierea: „Prima piedică în a zidi poduri este indiferența, asemănătoare cu atitudinea preotului și a levitului din parabola bunului samaritean care trec pe lângă omul căzut fără să facă nimic pentru el. Aceasta vrea să spună că nu mă interesează durerea omului căzut în mâinile tâlharului, cu alte cuvinte: nu mă interesează nevoia fratelui meu, căci el este de altă confesiune; mă voi preface că nu-l văd și voi trece indiferent pe lângă el. Dar această atitudine uneori poate deveni răutate, și aceasta ar fi a doua piedică în zidirea de punți. Astfel se ajunge la comentarii răutăcioase, precum: «Așa îi trebuie și bine a pățit – pe viitor să-i fie de învățătură – asta este tocmai pentru că s-a rupt de comunitate». Este exact atitudinea tâlharilor ce l-au bătut pe omul care mergea de la Ierusalim la Ierihon. Iar răutatea – adică critica, judecata, învinovățirea de toate relele a fratelui în credință – este cauză de dezbinare, nicidecum motiv de unitate; ea ridică ziduri, nu construiește poduri”. În sfârșit, „o a treia piedică în calea unității este egoismul, adică lipsa capacității de a privi spre aproapele cu ochii iubitori ai bunului samaritean”. 

„Ce anume ar putea îndepărta toate aceste piedici? Care este liantul capabil să unească pietrele sau scândurile unui pod?”, a mai întrebat episcopul. „Răspunsul – a continuat – se află la bunul samaritean: iubirea, singurul sentiment în stare să elimine indiferența, răutatea și egoismul, singura armă ce poate învinge dezbinarea, unica atitudine ce trebuie să caracterizeze cuvintele, faptele, viața unui ucenic al lui Cristos”. 

La finalul sfintei Liturghii, episcopul i-a invitat pe cei prezenți să participe la întâlnirea ecumenică din data de 25 ianuarie, care va avea loc la Oratoriul „Don Bosco” al fraților salezieni, pentru încheierea Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor.
C.L.