Săptămâna Sfântă este inima celebrării misterelor credinței. De aceea, este centrul anului liturgic, sursa oricărei rugăciuni a Bisericii.
În ea retrăim misterele patimii, morții și învierii lui Isus.
Asta nu înseamnă a face o cronică a evenimentelor, nici măcar a spune o istorie, ci a pune în discuție credința noastră: ce îmi spune astăzi crucea lui Isus? Ce spune crucea lui Isus Bisericii și lumii de astăzi? Sunt dispus să îl urmez pe Isus până la cruce? Pentru a merge în căutarea lui în grădina unde va fi îngropat? Îl voi putea recunoaște în viață pe drumul spre Emaus?
Duminica, cunoscută sub numele de Duminica Floriilor, este ca o poartă de acces. Isus intră în Ierusalim și împlinește voința Tatălui, fără să fugă de evenimentele care îl așteaptă.
În Joia Sfântă, dimineața, singura Liturghie celebrată în întreaga dieceză este cea prezidată de episcop în catedrală, în timpul căreia acesta sfințește Crisma și binecuvântează celelalte uleiuri. La această Liturghie, preoții care concelebrează cu episcopul își reînnoiesc promisiunile preoțești.
Joi seara marchează începutul Triduumlui Pascal și sfârșitul Postului Mare. Prima celebrare a Triduumului se numește „Cina Domnului”, deoarece amintește de ultima cină a lui Isus. Este de fapt primul act al Patimii.
În Vinerea Sfântă nu se celebrează sfânta Liturghie, ci se comemorează patima și moartea lui Isus și se face adorația crucii.
Sâmbăta Sfânt este o zi de tăcere și rugăciune. Nici în această zi nu se celebrează sfânta Liturghie. După apusul soarelui se celebrează solemnitatea Vigiliei Pascale, în care este vestită învierea lui Isus. Este cea mai solemnă celebrare liturgică a anului. Odată cu Vigilia Pascală intrăm în cea de-a treia zi a Triduum-lui, care se încheie seara.
Din această seară începe perioada Paștelui, o perioadă festivă care durează 50 de zile, până la Rusalii.
C. L.
