Scrisoarea pastorală a Episcopului de Chişinău Anton Coşa „Misiunea noastră – a fi martori ai iubirii divine pe pământul nostru” cu privire la celebrarea solemnităţii Preasfintei Fecioare Maria – Maica Bunului Sfat, Patroana Cerească a Episcopiei de Chişinău, 04 octombrie 2002, nr. 405/2002, Chişinău

Iubiţi credincioşi!

Peste cinci zile vom sărbători din nou Solemnitatea Preasfintei Fecioara Maria, Maica Bunului Sfat. Această sărbătoare ne este foarte dragă nouă, întrucît Sfîntul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, anul trecut, a proclamat Maica Bunului Sfat ca patroana cerească a Episcopiei noastre. Sub ocrotirea Ei alergăm. Ajutorul Ei îl cerem. Ascultăm de sfatul bun pe care Ea ni-l dă. Bunul sfat dat cu bucurie nuntaşilor din Cana Galileii s-a perpetuat de-a lungul mileniilor: „Faceţi tot ce vă va spune Fiul meu” (cf. In 2, 5).

În ziua de 11 octombrie a anului 2001, pentru prima dată am înălţat laude şi mulţumiri lui Dumnezeu prin mijlocirea Patroanei noastre. Înainte de toate ne-am rugat pentru Biserica noastră locală. Toţi cei care constituie această Biserică, împreună cu Episcopul, păstorul Ei, toţi preoţii, călugăriţele, copii şi tinerii, familiile, bătrânii şi bolnavii, îşi îndreaptă privirile către chipul Ei pentru a descoperi în viaţa lor calea cea dreaptă care duce la Isus.

În chipul Mariei noi am căutat şi mai căutăm acele trăsături care ar putea să fie pentru noi un model şio călăuză constanta a vieţii noastre, pentru a deveni mai buni în familiile noastre, în şcolile noastre şi la locurile de muncă, pentru a deveni mai buni în parohiile noastre şi în mănăstiri. Pentru ca noi, aflându-ne între oamenii pe care îi întâlnim zilnic pe acest pământ, aflându-ne în diferite localităţi de pe pământul moldav, să putem simţi că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea” (In 3, 16), încât „iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit” (In 13, 1).

Aceasta este misiunea noastră, dragi fraţi şi surori! A fi pe pământ martori ai Iubirii Divine. Este mare nevoie de această mărturie a iubirii, astăzi, pe pământul nostru. Această mărturie este necesară oamenilor, care îşi pierd speranţa într-o viaţă mai bună. Ea este necesară acelora care în căutarea demnităţii lor şi pentru împlinirea muncii lor, în căutarea unei bucate de pine şi a perspectivelor de viaţă, caută motive pentru a-i urma pe cei care au părăsit deja aceste meleaguri. Aceşti oameni au nevoie de mărturia noastră; noi trebuie să devenim martorii a aceea că Dumnezeu a iubit lumea, că Dumnezeu într-adevăr ne iubeşte, aici şi acum.

Dumnezeu, în iubirea sa nemărginită, a creat lumea şil-a ales pe om să o stăpânească (cf. Gen 1, 3-31). Dumnezeu l-a binecuvântat pe om şi munca lui, pentru a se folosi de roadele acestui pământ şi de roadele muncii mâinilor sale. Dumnezeu a dat această binecuvântare pentru orice muncă şi pentru fiecare om de pe pământ. El n-a făcut nici o excepţie. Binecuvântarea este semnul iubirii Lui. Şi dacă însuşi Dumnezeu a iubit pământul nostru, înseamnă că şi noi trebuie să-l iubim. Noi avem un drept asupra acestui pământ. Noi trebuie să-l îmbogăţim prin munca noastră, să dobândim bogăţiile ascunse în măruntaiele pământului şi binecuvântările cu care Dumnezeu l-a înzestrat.

Misiunea noastră este aceea de a fi martori ai Iubirii Divine pentru lume, pentru plaiul nostru. Este o misiune care trebuie realizată de fiecare ucenic al lui Cristos, în Biserica Lui. Biserica noastră este ocrotită de Preasfânta Fecioară Maria. Prin mijlocirea ei, noi ne rugăm pentru întregul nostru popor, indiferent cine crede şi cum crede în Cristos sau dacă crede în Dumnezeu. Să se înalţe necontenit rugăciunea noastră pentru pace şi armonie între oameni; să cerem înţelepciunea şi darul slujirii pentru conducători, iar darurile Duhului Sfânt pentru cei ce aleg destinele ţării. Să ne rugăm pentru iertarea reciprocă, pentru iubirea şi bunătatea reciprocă, pentru respect faţă de munca fiecărui om; pentru dreptatea socială. Să ne rugăm şi pentru pâine – pentru cei înfometaţi, pentru un loc de muncă pentru şomeri şi recompensarea echitabilă a muncitorilor. Pentru ca toţi să se simtă acasă, noi trebuie să avem grijă de această casă.

În ziua de 11 octombrie, vom sărbători pentru a doua oară solemnitatea Patroanei noastre, Preasfânta Fecioară Maria - Maica Bunului Sfat. Cu această ocazie vrem să începem pregătirea unei altei solemnităţi, pe care o vom celebra anul viitor. În anul 2003 se împlinesc 10 ani de când Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea a înfiinţat pe meleagurile moldoveneşti o structură ecleziastică stabilă. La 28 octombrie 1993 a fost înfiinţată Administratura Apostolică de Moldova şi totodată a fost numit şi un Administrator Apostolic. Trebuie să ne pregătim bine pentru sărbătorile care se apropie, pentru ca mulţumirea noastră să fie cît mai împlinită. Să înălţăm recunoştinţa noastră către Dumnezeu pentru tot ceea ce am realizat cu ajutorul harului Lui şi al Providenţei Sale. Ca să-i mulţumim cuviincios pentru toate darurile primite, înainte de toate trebuie să-i cerem sincer iertare pentru toate infidelităţile noastre. În acest sens, chem pe toţi credincioşii episcopiei noastre ca, începând din toamna anului curent, să facem o cercetare comună, sinceră a cugetului nostru. Să-i mulţumim pentru binele realizat în aceşti 10 ani, să ne îngrijim de el şi să-l dezvoltăm. Totodată suntem obligaţi să descoperim răul din noi, să cerem iertare pentru acest rău şi să-l excludem din viaţa noastră. Vă îndemn pe toţi să facem această cercetare a cugetului, începând cu mine însumi, cu toţi preoţii, călugării, călugăriţele, care au slujit şi continuă să slujească Bisericii din Republica Moldova. Vă îndemn, dragi credincioşi, să ne prezentăm în faţa lui Dumnezeu în adevăr, aşa cum suntem.

Maria este ajutorul nostru în ceea ce priveşte chemarea la sfinţenie pe care Bunul Dumnezeu o adresează fiecăruia dintre noi. „În timp ce Biserica îşi atinge în Preacurata Fecioară desăvârşirea, care o face să fie fără pată şi zbârcitură (cf. Ef 5, 27), credincioşii se străduiesc încă să crească în sfinţenie învingând păcatul. De aceea, ei îşi ridică ochii spre Maria...” (LG 65). Aşa cum după înălţarea lui Isus la ceruri, Maria susţinea Biserica cu rugăciunea şi prezenţa ei (cf. Fap 1, 14), aşa cum a continuat să o susţină de-a lungul secolelor, la fel Maria este alături de noi în zilele noastre. Şi astăzi, Maica Bunului Sfat - Mama noastră, este cu noi.

Cu bucurie vă aduc la cunoştinţă că la 20 august 2002, Guvernul nostru a recunoscut ridicarea Administraturii Apostolice la nivel de Dieceză, recunoscându-se oficial astfel Episcopia Romano-Catolică de Chişinău. Crearea Episcopiei de Chişinău reprezintă pentru Biserica noastră o nouă etapă în dezvoltarea ei, văzută ca o creştere firească într-o continuitate istorică. Această schimbare mai înseamnă dobândirea unei certe maturităţi, a unei capacităţi sporite de promovare a activităţilor apostolice; au crescut obligaţiile şi responsabilităţile.

Majoritatea dintre voi cu siguranţă ştiţi că, în momentul de faţă, pe lângă Catedrala din Chişinău se construieşte capela „Preasfintei Fecioare Maria, Maica Bunului Sfat”. În această capelă se va afla Icoana Patroanei noastre. Cred că, prin ajutorul lui Dumnezeu şi al oamenilor cu inimă generoasă, vom reuşi să o sfinţim anul viitor.

Pe voi toţi vă chem să vă rugaţi pentru această intenţie, ca şi pentru bisericile ce se construiesc la Râbniţa şi la Bălţi. Cu ajutorul lui Dumnezeu sperăm ca vom începe construcţia bisericilor din Tiraspol şi Creţoaia. Rugăciunea noastră sinceră să-i cuprindă pe toţi aceia care au grijă de aceste lucrări ale Domnului, iar Bunul Dumnezeu să răsplătească toate eforturile lucrătorilor şi spiritul de sacrificiu al acelora care ne susţin.

Îi cer lui Dumnezeu daruri îmbelşugate şi din toată inimă vă binecuvântez: în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

+ Anton Coşa, Episcop de Chişinău