Scrisoarea pastorală a Administratorului Apostolic de Moldova Episcop Anton Coşa cu privire la întâia celebrare a Sf. Fecioare Maria ca patroană a Administraturii Apostolice de Moldova, 02 octombrie 2001, nr. 382/2001, Chişinău

Dragi fraţi şi surori ai Administraturii noastre Apostolice!

Cu toţii avem un nume care, de regulă, ne aminteşte de un sfînt! Un sfînt pe care noi îl venerăm şi pe care îl comemorăm. Iar dacă avem posibilitatea, vizităm moaştele sale pentru a fi cât mai aproape de patronul nostru. Patronul al cărui nume îl purtăm ne însoţeşte pe parcursul întregii noastre vieţi, iar exemplul pe care ni-l dă despre viaţa creştinului ne îndeamnă să avem curaj de a ne parcurge viaţa cu aceeaşi fervoare. Ne încredem în ajutorul său, îi împărtăşim bucuriile şi necazurile noastre, având siguranţa că le va purta înaintea Domnului. Iată de ce cunoştinţele noastre despre patronul a cărui nume îl purtăm se compun, pe de o parte, din ceea ce ştim despre viaţa şi credinţa sa. Pe de altă parte, din relaţia noastră individuală cu el.

Într-o predică datând din anul 864 şi găsită acum 40 de ani în arhivele Vaticanului, se vorbeşte cu o deosebită profunditate şi pătrunzime despre semnificaţia cultului sfinţilor: „Nu ne putem uita la soare din cauza strălucirii sale. Dar ne îndreptăm privirea spre culmile care reflectă lumina lui. În acelaşi mod noi nu ne putem uita la Dumnezeu din pricina măreţiei Sale. Însă putem contempla şi cinsti puterea şi măreţia Lui care strălucesc în sfinţii săi. Tot ceea ce facem slăvindu-i facem spre slava Sa. Pentru că acesta este darul Său, care le permite să merite aceste cinstiri”. Cultul sfinţilor şi cultul sfântului al cărui nume purtăm sunt pentru noi importante şi preţioase. Cu atât mai mult, merită această cinstire Maria.

Anume chipul ei îl purtăm în inimă. El s-a format, pe de o parte, odată cu şcoala vieţii de care ne-au vorbit părinţii, învăţătorii, preoţii şi alţii, iar pe de altă parte, prin multitudinea evenimentelor din viaţa noastră. O tânără mamă care aşteaptă naşterea copilului său, cu siguranţă, va avea o relaţie deosebită cu Maria. Pentru că ea mulţumeşte odată cu Elizabeta pentru darul primit. Probabil că şi părinţii, preocupaţi pentru copii săi, îşi vor aminti de Maria care îl caută împreună cu Iosif pe fiul său de doisprezece ani. Iar cel care poartă o cruce grea cu siguranţă îşi va îndrepta privirea spre Maria, care stă sub cruce şi plânge. Cel care deplânge pierderea persoanei iubite caută mângâiere în imaginea Fecioare Maria cu Cristos în braţe.

„Faceţi orice vă va spune!” (In 2, 6) – acest sfat bun l-a dat Maria slujitorilor la nunta din Canna, nu departe de Nazaret, acelaşi sfat ne dă şi nouă Maria astăzi. Trăim astăzi timpuri grele în Moldova. Toţi oamenii caută căi noi. Îşi pun întrebarea: „Ce ar trebui să facem ca să ridicăm economia ţării, ca să depăşim sărăcia? Ce viitor ne aşteaptă; cum se vor dezvolta statul şi societatea? Ce este prioritar în viaţă, încotro duce viaţa mea? Ce va da sens vieţii mele şi îi va fi sprijin? În sfaturile cui ar trebui să mă încred?”

Suntem bucuroşi şi recunoscători că după 1989, din nou, în mica noastră Moldovă, care nu se prea bucură de atenţia politicienilor occidentali, vin oameni din Occident. Ei au văzut greutăţile noastre şi au început să ne ajute şi să ne susţină. Ajutoarele umanitare ne permit să-i ajutăm pe cei săraci şi suferinzi. Dar, oricât de importante nu ar fi ajutoarele umanitare, în crearea structurilor bisericeşti întrebarea: „ce este totuşi prioritar în viaţă” – rămâne deschisă. Cred că îndemnul dat slujitorilor de Maria este cel mai bun pentru noi: să facem tot ce ne cere Isus Cristos! Acest îndemn este adresat fiecăruia dinte noi: tată şi mamă, tânăr şi copil, muncitor, dar şi şomer, tineri şi bătrâni, acelora dintre noi care sunt veseli şi celor trişti.

Bunul sfat al Mariei este folositor tuturor în orice împrejurări. El este un îndemn nu numai pentru celebrările bisericeşti şi pelerinaje, el este un sfat de viaţă şi în afara pereţilor protectori ai bisericii, acolo unde nouă, creştinilor, uneori, în condiţii date, ni se pare că este greu de trăit principiile credinţei adevărate.

„Faceţi orice vă va spune!” (In 2, 6) Prin acest îndemn, Maria anticipează ceea ce Isus avea să spună ucenicilor săi: „Mama şi fraţii mei sunt cei ce ascultă şi fac cuvântul lui Dumnezeu” (Lc 8, 21), sau „Fericiţi cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc”. Aceste cuvinte Isus le spune în legătură cu Mama Sa. Prin îndemnul făcut slujitorilor Maria indică esenţa comportamentului creştin: „Faceţi orice vă va spune!” (In 2, 6). Acest sfat ne spune: „Zidiţi-vă viaţa pe Evanghelie! Priviţi la Isus Cristos, Cel care dăruieşte viaţa veşnică şi urmaţi-L! Alături de El viaţa va fi un succes – chiar dacă sunt atâtea suferinţe. Nu vă mai căutaţi fericirea în utopicele grădini edenice ale materialismului! Nu trăiţi din nou o viaţă fără sens!”

Dar cum putem realiza: faceţi ce vă va spune? Este foarte simplu – ne-ar spune Maria – luaţi în serios cuvintele lui Isus Cristos, nu le citiţi şi nu le ascultaţi ca pe o veste ştiută de toţi, străduiţi-vă să le transpuneţi, una câte una, în viaţă. Îndemnul Mariei este pentru noi, în Administratura Apostolică, o invitaţie de a forma comunitatea în care suntem introduşi de către Dumnezeu în Duhul Său.

Concludem că El se adresează fiecăruia din noi cu chemarea de a trăi acasă şi în comunitate un mod de viaţă în Isus Cristos care să devină fermentul înnoirii Bisericii şi a lumii. Acolo unde deja se depun aceste eforturi se pot vedea orizonturile Împărăţiei Cerurilor. Am putut de nenumărate ori să văd cum o viaţă cu adevărat creştină este convingătoare pentru alţii, pentru că o astfel de viaţă iradiază speranţă. Iar o astfel de speranţă atrage şi pe alţii, care vin la noi, în micile noastre comunităţi, pentru că pot experimenta aici o realitate nemaiîncercată până atunci.

Ei nu pot exprima aceasta prin cuvinte, dar o simt: vecinătatea lui Isus Cristos. Isus Cristos odată a spus: „Unde doi sau trei se adună în numele meu, sunt şi Eu în mijlocul lor”. Isus Cristos este în mijlocul nostru dacă primim în inima noastră bunul sfat al Mariei şi vom trăi astfel şi ne vom apăra unul pe altul astfel cum ne-a învăţat El. Maria, prin exemplul vieţii ei, ne-a arătat că o astfel de viaţă este posibilă. De aceea pe bună dreptate ea este numită „prima creştină” şi este exemplu pentru toţi ucenicii lui Cristos.

Dacă în viaţă vom fi puşi în situaţii fără ieşire, dacă ne vom întreba: ce să fac, cum să mă comport în continuare?, acel moment este cel mai potrivit pentru a ne aminti de Maria şi de viaţa ei alături de Isus Cristos.

În viaţa ei vom găsi răspunsurile. Toate acestea, după multe discuţii cu Nunţiul nostru, cu preoţii şi prietenii noştri m-au condus la gândul de a cere Sfântului Părinte Papei Ioan Paul al II-lea de a pune Administratura noastră Apostolică sub protecţia şi patronajul Sfintei Feciore şi Născătoarei de Dumnezeu, care să fie cinstită cu numele de „Maria – Maica Bunului Sfat”. Cred că acest nume le cuprinde pe toate celelalte pe care le poartă Maria. Ajutorul creştinilor, tămăduitoarea bolnavilor, mângâietoarea mâhniţilor – sunt numai câteva dintre ele.

Alegând-o pe Maria ca patroană a Administraturii noastre, ne gândim în primul rând la Biserică, creaţia lui Isus Cristos, ne gândim ca Biserica din ţara noastră să crească, să strălucească din ce în ce mai mult ca o „cetate aşezată pe înălţimi” (Mt 5, 14), ca ea să pătrundă în sufletele tuturor oamenilor ca un ferment (Mt 13, 33). Pentru noi este esenţial ca Isus Cristos să fie în noi, ca noi să fim în unitate cu El şi să împlinim cuvintele Sale. Punându-ne sub patronajul Mariei, o facem pentru ca ea să ne pregătească pentru viaţa în Cristos. Maria este Mama lui Isus Cristos. Dar ea este şi mama noastră. Sf. Augustin a spus aceste cuvinte: „Cu adevărat Maria este şi mama trupului lui Cristos, care suntem noi”. Alegând-o pe Maria ca patroană a noastră alegem să fim copiii ei şi să fim sub protecţia ei.

Bunul sfat: „Faceţi orice vă va spune!” (In 2, 6) – vine de la Maria, cea care ne iubeşte şi pe care o iubim şi noi şi o cinstim ca mamă. Împreună cu ea, reuşim şi noi în Moldova, în spiritul Evangheliei, să rezolvăm acele probleme, care stau astăzi în faţa noastră. Împreună cu ea, găsim răspunsurile la multe întrebări cu privire la viaţa personală, la căsătorie şi familie, despre biserică şi despre societatea actuală din ţara noastră. Împreună cu ea, reuşim să adunăm comunitatea noastră într-o singură familie creştină. Tot ea ne va ajuta să construim şi unitatea cu fraţii şi surorile din Biserica Ortodoxă, despre care Isus se roagă prin suferinţele şi moartea sa (Cf. In 17, 20-26).

Maria este cinstită ca „Maica Bunului Sfat” la 11 octombrie. Este ziua în care, şi după Conciliul Vatican II se celebra comemorarea maternităţii Mariei. O mamă îşi cunoaşte fiii, cunoaşte grijile şi nevoile lor, preocupările şi suferinţele, părţile lor tari şi slabe. Ea îi susţine cu sfatul şi cu ajutorul său aşa cum face şi Maria. În felul său unic. De aceea vom celebra de acum înainte în această zi patronajul „Mariei – Maicii Bunului Sfat” în toate comunităţile ecleziale ale Administraturii noastre.

Episcop Anton Coşa, Administrator Apostolic de Moldova