„Literatura are de-a face, într-un mod sau în altul, cu ceea ce fiecare dintre noi dorește de la viață” (nr. 6), afirmă Papa Francisc în recenta sa scrisoare – datând din 17 iulie 2024 și publicată la 4 august – cu privire la rolul literaturii în formare. Scrisoarea este cu atât mai importantă pentru Dieceza de Chișinău, al cărei plan pastoral pentru anii 2023-2026 se referă la cateheză, educație și formare.
În acest text, Sfântul Părinte afirmă că, din formarea unui bun creștin, nu poate lipsi literatura, pentru că „o carte bună de citit devine o oază care ne îndepărtează de alte alegeri care nu ne fac bine” (nr. 2), afirmație făcută în contextul actual în care ecranul celularului și al altor dispozitive electronice acaparează tot mai mult spațiu, făcând ca literatura să pară „ceva depășit”.
Dar nu, literatura nu este ceva depășit... și nici nu ar trebui să fie, întrucât „pentru un credincios care vrea cu sinceritate să intre în dialog cu cultura timpului său sau pur și simplu cu viața persoanelor concrete, literatura devine indispensabilă” (nr. 8). Spunând aceasta, Sfântul Părinte coboară în negura istoriei creștinismului, arătând că, încă de la început, creștinismul a apreciat valoarea literaturii, chiar a exaltat „prețiozitatea literaturii clasice” (nr. 11).
Pe lângă importanța literaturii în formarea preoților și a credincioșilor, Papa Francisc indică efectele benefice ale lecturii. Am citat deja unul dintre aceste beneficii: lectura ne îndepărtează de acele „alegeri care nu ne fac bine”. Un alt beneficiu al unei cărți bune îl obținem în „momentele de oboseală, de furie, de dezamăgire, de eșec, și atunci când nici măcar în rugăciune nu reușim să mai găsim liniștea sufletului, o carte bună ne ajută măcar să trecem prin furtună, până când putem avea un pic mai multă seninătate” (nr. 1). Pe lângă asta, „mulți oameni de știință susțin că obișnuința de a citi produce multe efecte pozitive în viața persoanei: o ajută să dobândească un vocabular mai amplu și prin urmare să dezvolte diferite aspecte ale inteligenței sale. Stimulează și imaginația și creativitatea. În același timp, acest lucru permite să învățăm să exprimăm în mod mai bogat propriile narațiuni. Îmbunătățește și capacitatea de concentrare, reduce nivelurile de deteriorare cognitivă, calmează stresul și neliniștea” (nr. 16). Dar și mai important i se pare Sfântului Părinte că literatura ne ajută să ascultăm glasul cuiva și să privim lumea prin ochii celorlalți, și chiar ne face să ascultăm „Glasul printre atâtea glasuri” (nr. 41).
* * *
Îmi permit, după această scurtă prezentare a scrisorii Papei Francisc să recomand pentru lectura spirituală câteva cărți ce fac bine minții și sufletului: Sfântul Augustin – Confesiuni, sfânta Tereza de Avila – Castelul interior, sfântul Ioan al Crucii – Urcarea muntelui Carmel, sfânta Tereza a Pruncului Isus – Istoria unui suflet, Georges Bernanos – Jurnalul unui paroh de țară, Henryk Sienkiewicz – Quo vadis, Lloyd C. Douglas – Cămașa lui Cristos, John R.R. Tolkien – Stăpânul inelelor, Taylor Caldwell – Medicul trupurilor și al sufletelor: sfântul Luca, al treilea evanghelist al Romei imperiale, Henri-Dominique Lacordaire – Viața sfântului Dominic, Wilhelm Hünermann – Sfântul și demonul său. Viața sfântului Ioan Maria Vianney, Wilhelm Hünermann – Vincențiu de Paul, părintele săracilor, Wilhelm Hünermann – Flacăra vie. O biografie a papei Pius al X-lea, Petru Ciobanu – Crinul cu parfum de sfințenie. Viața sfântului Ludovic, regele Franței, Petru Ciobanu – Fecioara din Orléans. Viața sfintei Ioana d’Arc. Și lista ar putea continua la nesfârșit...
Pr. dr. Petru Ciobanu
