Cu Miercurea Cenușii începe Postul Mare și aceasta este o zi de post și abstinență de la carne, o abținere pe care Biserica o cere pentru toate zilele de vineri ale anului și, în special, de Vinerea Săptămânii Sfinte.

 

Miercurea Cenușii are un sens penitențial și a fost odată ritul cu care pornea calea penitenței pentru credincioșii care vor fi absolviți de păcatele lor în dimineața Joii Sfinte.

 

În timpul sărbătorii Miercurii Cenușii, preotul impune cenușa binecuvântată pe cap. Este obișnuit ca cenușa să fie obținută prin arderea ramurilor de măsline binecuvântate în Duminica Floriilor din anul precedent. Cenușa este un semn care ne amintește de starea noastră de a fi creație și îndeamnă la penitență. În primirea cenușii, invitația la convertire este exprimată cu o formulă dublă: „Convertește-te și crede în Evanghelie” sau „Amintește-ți că ești pulbere și în pulbere te vei întoarce”. Prima chemare este spre convertire, a doua se referă la începuturile istoriei umane, când Domnul i-a spus lui Adam după păcatul inițial: „Cu transpirația feței tale vei mânca pâine, până te vei întoarce pe pământ, pentru că ai fost luat de la ea: „Pentru că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Gen 3,19).

 

Cenușa are un sens dublu. În primul rând, este un semn al condiției fragile a omului. Întorcându-se către Dumnezeu, Abraham spune: „Iată, am îndrăznit să vorbesc cu Domnul eu, care sunt praf şi cenuşă!…” (Gen 18:27). Recunoscând limitele existenței sale, Iob spune: „M-a azvârlit în noroi, mă asemăn cu praful şi cu cenuşa” (Iob 30.19).

 

Dar cenușa este și semnul exterior al celui care se pocăiește și decide să ia o cale înnoită spre Domnul. Semnificativ este textul biblic al convertirii locuitorilor din Ninive după predicarea lui Ióna: „Și au crezut oamenii din Niníve în Dumnezeu: au vestit un post și s-au îmbrăcat cu sac de la cel mai mare până la cel mai mic dintre ei. Cuvântul a ajuns la regele din Niníve. S-a ridicat de pe tronul său, și-a îndepărtat mantia de la el, s-a acoperit cu sac și s-a așezat pe cenușă” (Iona 3: 5-7). De asemenea, Iudíta invită oamenii să facă penitență, pentru ca Dumnezeu să intervină pentru a-i elibera: „Toţi bărbaţii lui Israél, femeile şi copiii care locuiau în Ierusalím au căzut cu faţa la pământ înaintea templului, şi-au presărat cenuşă pe cap şi s-au încins cu saci înaintea Domnului” (Idt 4,11).