Cu Miercurea Cenușii începe Postul Mare, perioada premergătoare Paștelui, și este o zi de post și abstinență de la carne, renunțare pe care Biserica Catolică din Moldova o cere în fiecare zi de vineri.

 

„Pentru că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”. Aceste cuvinte apar în Cartea Genezei (Gen 3,19), când Dumnezeu, după păcatul originar, prin alungarea lui Adam din Paradis, îl condamnă la oboseala muncii: „În sudoarea frunţii tale vei mânca pâine până te vei întoarce în pământul din care ai fost luat. Pentru că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”. Această frază este recitată atunci când preotul impune cenușa pe capul credincioșilor. Se mai folosește o altă expresie: „Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie!” (Mc 1:15), care exprimă atât aspectul penitențial al Postului Mare, cât și îndemnul la convertire.

 

Miercurea Cenușii își are originea în celebrarea publică a penitenței, iar ritul pune începutul căii penitenței credincioșilor care vor fi dezlegați de păcatele lor în dimineața Joii Sfinte.

 

Care este semnificația biblică a cenușii?

 

În primul rând este un semn al slăbiciunii și fragilității omului. Abraham, adresându-se lui Dumnezeu, îi spune: „Iată, am îndrăznit să vorbesc cu Domnul eu, care sunt praf şi cenuşă!...” (Gen 18:27). Iar Iob, recunoscând limita propriei sale existențe, afirmă: „M-a azvârlit în noroi, mă asemăn cu praful şi cu cenuşa” (Iob 30,19).

 

Dar cenușa este, de asemenea, semnul exterior al celui care se căiește de faptele sale greșite și decide să pornească spre Domnul. Deosebit de cunoscut este textul biblic al convertirii locuitorilor din Ninive, datorită predicării lui Iona: „Și au crezut oamenii din Niníve în Dumnezeu: au vestit un post și s-au îmbrăcat cu sac de la cel mai mare până la cel mai mic dintre ei. Cuvântul a ajuns la regele din Niníve. S-a ridicat de pe tronul său, și-a îndepărtat mantia de la el, s-a acoperit cu sac și s-a așezat pe cenușă” (Iona 3, 5-9). Și Iudíta îi îndeamnă pe toți oamenii să se căiască, astfel încât Dumnezeu să intervină pentru a-i elibera: „Toţi bărbaţii lui Israél, femeile şi copiii care locuiau în Ierusalím au căzut cu faţa la pământ înaintea templului, şi-au presărat cenuşă pe cap şi s-au încins cu saci înaintea Domnului”(Idt 4.11).

C. L.