Dieceza de Chișinău se pregătește să celebreze sărbătoarea Sfintei Fecioare Maria, Maica Bunului Sfat, hramul diecezei, a cărei liturghie va fi prezidată sâmbătă, 12 octombrie, începând cu ora 11.00, în Catedrala „Providența Divină”, de Mons. Iosif Păuleț, noul episcop de Iași (România).

Celebrarea acestei sărbători diecezane este o ocazie de a trăi un moment de intensă comuniune eclezială, toți preoții, persoanele consacrate și numeroși credincioși urmând a fi participa la devoțiunea mariană a Maicii Bunului Sfat.

La 4 octombrie 2002, episcopul Anton Coșa a scris această scrisoare pastorală către Dieceză cu privire la celebrarea Sărbătorii Preasfintei Fecioare Maria, Maica Bunului Sfat, Patroana cerească a Episcopiei de Chișinău. În ea se spunea: „Misiunea noastră – a fi martori ai iubirii divine pe pământul nostru”, .

Iată un fragment din acea scrisoare a Episcopului care ne reamintește importanța acestui moment din viața Diecezei:

„Peste cinci zile vom sărbători din nou Solemnitatea Preasfintei Fecioara Maria, Maica Bunului Sfat. Această sărbătoare ne este foarte dragă nouă, întrucât Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, anul trecut, a proclamat-o pe Maica Bunului Sfat ca patroana cerească a episcopiei noastre. Sub ocrotirea ei alergăm. Ajutorul ei îl cerem. Ascultăm de sfatul bun pe care ea ni-l dă. Bunul sfat dat cu bucurie nuntașilor din Cana Galileei s-a perpetuat de-a lungul mileniilor: „Faceți tot ce vă va spune Fiul meu!” (cf. In 2,5)

În ziua de 11 octombrie a anului 2001, pentru prima dată am înălțat laude și mulțumiri lui Dumnezeu prin mijlocirea Patroanei noastre. Înainte de toate ne-am rugat pentru Biserica noastră locală. Toți cei care constituie această Biserică, împreună cu episcopul, păstorul ei, toți preoții, călugărițele, copii și tinerii, familiile, bătrânii și bolnavii, își îndreaptă privirile către chipul ei, pentru a descoperi în viața lor calea cea dreaptă care duce la Isus.

În chipul Mariei noi am căutat și mai căutăm acele trăsături care ar putea să fie pentru noi un model și o călăuză constantă a vieții noastre, pentru a deveni mai buni în familiile noastre, în școlile noastre și la locurile de muncă, pentru a deveni mai buni în parohiile noastre și în mănăstiri. Pentru ca noi, aflându-ne între oamenii pe care îi întâlnim zilnic pe acest pământ, aflându-ne în diferite localități de pe pământul moldav, să putem simți că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea” (In 3,16), încât „iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârșit” (In 13,1).

Aceasta este misiunea noastră, dragi frați și surori: a fi pe pământ martori ai iubirii divine. Este mare nevoie de această mărturie a iubirii, astăzi, pe pământul nostru. Această mărturie este necesară oamenilor care își pierd speranța într-o viață mai bună. Ea este necesară acelora care, în căutarea demnității lor și pentru împlinirea muncii lor, în căutarea unei bucăți de pâine și a perspectivelor de viață, caută motive pentru a-i urma pe cei care au părăsit deja aceste meleaguri. Acești oameni au nevoie de mărturia noastră; noi trebuie să devenim martorii faptului că Dumnezeu a iubit lumea, că Dumnezeu într-adevăr ne iubește, aici și acum”.