Nașterea sfântului Benedict este datată în jurul anului 480. Părinții săi înstăriți l-au trimis pentru studii la Roma, dar a vrut să-i mulțumească singur lui Dumnezeu, așa că, chiar înainte de încheierea studiilor, Benedict a părăsit orașul și s-a retras în singurătate în munții Romei. Acolo a trăit trei ani în deplină solitudine, într-o peșteră care constituie „inima” unei mănăstiri benedictine numită „Sacro Speco”. Perioada din Subiaco, o perioadă de singurătate cu Dumnezeu, a fost o perioadă de maturizare pentru Benedict. Aici a trebuit să îndure și să depășească ispitele.

 

În anul 529, Benedict a părăsit Subiaco pentru a se stabili la Montecassino. Când, la 21 martie 547, Benedict și-a încheiat viața pământească, a lăsat în urmă, prin Regula sa și familia benedictină întemeiată, un patrimoniu care a dăinuit în secolele trecute și care încă dă roade în întreaga lume.

 

Viața sfântului Benedict a fost cufundată într-o atmosferă de rugăciune, fundamentul existenței sale: fără rugăciune nu există experiență a lui Dumnezeu. În Regula sa el descrie viața monahală drept „o școală a slujirii Domnului” și le cere călugărilor săi „să nu pună nimic mai presus de lucrarea lui Dumnezeu”. El subliniază însă că rugăciunea trebuie să se traducă în acțiuni concrete: „Domnul așteaptă să-i răspundem în fiecare zi prin fapte la sfintele sale învățături”.

 

Benedict a fost un exemplu pentru Europa pierdută de azi, iar Papa Paul al VI-lea, proclamându-l patronul Europei la 24 octombrie 1964, a recunoscut lucrarea minunată desfășurată de sfânt prin Regulă în formarea civilizației și a culturii europene. Chiar și astăzi, Europa își caută propria identitate și creează o unitate nouă și de durată, instrumentele politice, economice și juridice fiind cu siguranță importante, dar este necesară și o reînnoire etică și spirituală care se bazează pe rădăcinile creștine. În căutarea unui progres real, vedem astăzi și Regula sfântului Benedict ca o lumină pentru drumul nostru.

 

Marele călugăr rămâne un adevărat învățător la a cărui școală putem învăța arta de a trăi adevăratul umanism.

 

C. L.