„Sunt grâul lui Dumnezeu și voi fi măcinat de dinții fiarelor pentru a deveni pâine curată a lui Cristos”. Aceste cuvinte le adresa în Scrisoarea către romani sfântul Ignațiu de Antiohia creștinilor din Cetatea Eternă pentru a-i implora să nu-i facă „favoarea” de a-l scăpa de martiriu.

Prea puțin se cunoaște despre viața acestui părinte apostolic. S-a născut în jurul anului 35 și, după mărturia lui Eusebiu de Cezareea, Ioan Gură de Aur și Ieronim, a fost în relație cu apostolii, fiind al treilea episcop de Antiohia, după sfântul apostol Petru și Evodiu. Eusebiu de Cezareea indică și perioada episcopatului său, anii 70-107. Legătura sa cu apostolii este confirmată și de fidelitatea sa față de învățătura acestora și de lupta împotriva ereziilor care începeau deja să se infiltreze în Orient.

Om apostolic, a fost foarte respectat de Bisericile din Orient, care, aflând despre condamnarea și transportarea lui la Roma, sub escorta a zece gărzi (sau „leoparzi”, cum îi numea el), acestea și-au trimis episcopii cu câte un reprezentant al comunității în orașele în care trebuia să ancoreze corabia în care se afla episcopul de Antiohia. A folosit fiecare întâlnire pentru a sfătui comunitățile la statornicie în tradiția apostolică și unirea cu episcopul, glasul său ajungând la fiecare comunitate prin cele șapte scrisori: către efeseni, către magnezieni, către tralieni, către romani, toate patru scrise la Smirna, către filadelfieni, către smirneni și către Policarp, trimise din orașul Troada. Singura scrisoare în care nu dă sfaturi este cea adresată romanilor: „Eu nu vă dau ordine ca Petru și Paul; ei erau apostoli, eu un condamnat”, recunoscând că Biserica Romei este cea care „prezidează în caritate”. Totodată, sfântul Ignațiu de Antiohia este primul care folosește, în Scrisoarea către smirneni, denumirea de Biserică Catolică.

Ajuns la Roma, în anul 107, în timpul împăratului Traian, a fost martirizat în amfiteatrul orașului, martorul atâtor martirii, fiind aruncat la fiare, sfârșind așa cum a și voit: măcinat de dinții acestora asemenea grâului, pentru a deveni „pâine curată a lui Cristos”.

Scrisorile sfântului Ignațiu de Antiohia ne sunt adresate și nouă, creștinilor secolului al XXI-lea, pentru ca și noi să devenim „pâinea curată a lui Cristos” prin a rămâne fideli învățăturii apostolice, prin a sta departe de orice eroare și prin a fi mereu în unitate cu episcopul, „care ține locul lui Dumnezeu” și cu preoții, „care țin locul senatului apostolic”.

Pr. dr. Petru Ciobanu