Fratele mai mic al sfântului Vasile cel Mare, sfântul Grigore de Nyssa s-a născut în jurul anului 335 în Cezareea Capadociei. Se știu puține lucruri despre tinerețea lui. Dorind să îmbrățișeze viața ecleziastică, a devenit lector, dar apoi s-a lăsat puternic influențat de cultura clasică și a abandonat prima destinație, devenind profesor de retorică și căsătorindu-se.

 

Fratele său Vasile și Grigore de Nazianz și-au reînnoit apelurile către el și, în cele din urmă, a decis să li se alăture, deoarece soția sa deja murise. Si-a petrecut timpul în rugăciune și în studiul marilor învățători.

 

În anul 370, fratele său Vasile, care devenise episcop de Cezareea, l-a numit episcop de Nyssa; în acea regiune ereticii arianiști, încă destul de organizați, nu au întârziat să-i provoace lui Grigore multe probleme: l-au acuzat chiar de faptul că ar fi risipit bunurile Bisericii sale, astfel încât un sinod, întrunit în anul 376, l-a destituit, condamnându-l la exil. Nu a putut reveni în scaunul său decât doi ani mai târziu, făcând o intrare triumfală în oraș, în mijlocul entuziasmului credincioșilor.

 

În anul 379, Grigorie a participat la conciliul de la Antiohia, făcându-se cunoscut pentru elocvența sa și pentru cunoștințele sale teologice; apoi a fost trimis în misiune în comunitățile din Pont și din Armenia.

 

La Conciliul ecumenic de la Constantinopol – din anul 381 – a fost considerat de către participanți „stâlpul ortodoxiei”. A murit în jurul anului 395, la scurt timp după un alt sinod reunit în capitala de est în 394, la care a luat parte. A lăsat importante scrieri teologice, exegetice și ascetice, precum și numeroase predici, care îl fac cel mai profund dintre Părinții greci ai Bisericii din secolul al IV-lea.

C. L.