Ioan Kunțevici, născut într-o familie ucraineană de confesiune ortodoxă, s-a convertit în Biserica Unită Rutenă, în comuniune cu Biserica Romei.

 

Sub influența iezuiților, în 1604 a intrat în mănăstirea „Sfânta Treime” din Vilnius, aparținând Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, luând numele de Iosafat. Hirotonit preot în 1609, datorită excelentelor sale abilități de predicator i s-a încredințat grija Diecezei de Poloțk pentru a readuce dizidenții în comuniune cu Sfântul Scaun, dar atâta râvnă și succesele obținute au provocat ura schismaticilor, care în timpul unei vizite pastorale s-au aruncat asupra lui, străpungându-l cu săgeți, ucigând-ul definitiv cu un topor uriaș și aruncându-i trupul în râul Dvina.

 

Această moarte i-a emoționat însă pe dizidenți, care s-au întors din ce în ce mai mult la Biserica Catolică. A fost canonizat de Pius al IX-lea la 29 iunie 1867.

C. L.