Acești doi frați, apostoli ai slavilor, declarați patroni ai Europei în 1980 de Papa Ioan Paul al II-lea, s-au născut la Tesalonic și au fost botezați cu numele de Constantin și Mihail.

 

Ciril (Constantin), născut în 827, a studiat la Constantinopol, a fost hirotonit preot și a predat filozofia. Metodiu (Mihail), cu 12 ani mai mare decât acesta, a fost guvernator al unei provincii bizantine, dar a renunțat la postul său pentru a deveni călugăr și a primit numele de Metodiu.

 

Împăratul Mihail al III-lea i-a trimis pe cei doi frați ca misionari, iar mai târziu, când un princ i-a cerut preoți care să vorbească slavona, au plecat în Moravia. Principala lor realizare a fost adaptarea la popoarele evanghelizate, ceea ce a dus la crearea alfabetului slav, ale cărui caractere au fost numite "chirilice", și la traducerea Sfintei Scripturi în această limbă.

 

Mai târziu, amândoi au mers la Roma pentru a se apăra împotriva unor acuzații, dar papa nu doar le-a aprobat metodele misionare, dar a mers chiar atât de departe încât i-a invitat să celebreze Sfânta Liturghie în limba slavonă.

 

Constantin Ciril a murit la Roma la 14 februarie 869, după ce a devenit călugăr. Papa l-a hirotonit preot pe Metodiu, numindu-l arhiepiscop și, în același timp, legatul apostolic la slavi. Vicisitudinile politice și rivalitatea arhiepiscopului de Salzburg au dat naștere la noi dificultăți, atât de grave încât Metodiu a fost renegat chiar de un sinod. Papa Ioan al VIII-lea l-a protejat, dar a interzis pentru o vreme folosirea limbii slavone în cult și a restrâns jurisdicția sfântului episcop, care a murit la Velehrad la 6 aprilie 885.

C. L.