Născut din într-o familie de creștini, sfântul Sebastian a fost ofițer în armata romană, iar în iconografie apare străpuns de săgeți. Deși nu dorea să urmeze o carieră militară, s-a înrolat în armată, în jurul anului 283, pentru a ajuta creștinii arestați în timpul persecuțiilor.

 

Se spune că sfântul a mers în temnița unde erau ținuți doi gemeni, Marc și Marcellinus, și i-a confirmat în credință în momentul în care erau pe punctul de a ceda, iar apoi a reușit să-i convertească și pe  lor. Denunțat pentru acest lucru împăratului, a fost condamnat la moarte, sentința urmând a fi îndeplinită  de arcași. Trupul său, străpuns de săgeți, a fost abandonat jos, dar martirul, lăsat să moară, a fost luat de o văduvă pe nume Irina, care l-a tratat în casa sa și a fost martoră a vindecării sale miraculoase.

 

Câteva zile mai târziu, Sebastian s-a prezentat din nou la împărat, reproșându-i cu asprime răul pe care îl făcuse creștinilor. Împăratul a ordonat apoi ca el să fie biciuit până la moarte și aruncat, pentru a nu deveni obiect de venerație pentru creștini. În noaptea următoare, sfântul i-a apărut matroanei Lucina, i-a dezvăluit unde se afla trupul său și i-a cerut să îl înmormânteze lângă mormintele apostolilor Petru și Paul, în catacombele care mai târziu s-au numit „Catacombele Sfântului Sebastian”.

 

Figura soldatului martir a devenit în curând foarte populară în întreaga lume occidentală, nu în ultimul rând datorită numeroaselor miracole atribuite mijlocirii sale. În Evul Mediu, numai în Roma erau două bazilici și mai multe capele închinate sfântului, care a fost proclamat patron al orașului alături de Petru și Paul.

C. L.