Cel mai vechi calendar roman, precum și numeroase mărturii ale marilor părinți ai Bisericii, printre care Ambroziu, Prudențiu, Ieronim și Augustin, atestă comemorarea acestei copile care a murit ca martiră la vârsta de 12 ani.

 

Născută într-o familie creștină din Roma, i s-a consacrat lui Dumnezeu de la o vârstă fragedă și și-a păstrat credința în timpul persecuțiilor lui Dioclețian, în timp ce mulți creștini și-o renegau. Fiul prefectului Romei, care s-a îndrăgostit de ea și a fost respins de aceasta, a denunțat-o autorităților și din acest motiv a fost expusă dezbrăcată într-un loc destinat prostituatelor, dar clienții nu îndrăzneau să o privească, cu excepția unuia care, în timp ce încerca să o seducă, a fost orbit de un fulger. Agneza a fost apoi aruncată în foc, dar flăcările s-au dat la o parte fără să o atingă, iar în cele din urmă a fost străpunsă cu o sabie în gât.

 

Martiriul, care a avut loc la Roma, a fost plasat de unele izvoare între anii 249 și 251, iar de altele în anul 304. Cultul sfintei Agneza era deja prezent la Roma în prima jumătate a secolului al IV-lea.

 

După moarte, trupul ei a fost înmormântat în catacombe. Papa Honoriu I a ridicat apoi o bazilică grandioasă în secolul al VII-lea. În secolul al IX-lea, capul sfintei a fost separat de trup și așezat într-un relicvar în biserica închinată ei. Considerată printre cei mai iluștri martiri ai Bisericii, Agneza a meritat să fie înscrisă în Canonul Roman.

C. L.