7 decembrie – sfântul Ambroziu

Născut în anul 339, într-o familie romană și creștină, tatăl său fiind un înalt funcționar roman, și la moartea căruia Ambroziu s-a întors cu familia la Roma, unde a studiat dreptul și retorica, devenind avocat și apoi responsabil pentru justiție, ordine publică, și colectării impozitelor într-o provincie din Italia, lângă Milano.

Când a murit episcopul arian Ausentius, Ambroziu a intervenit pentru a opri conflictele care au apărut între arieni și catolici: a mers la o biserică, a luat cuvântul, îndemnând la pace, și la sfârșitul discursului său a fost pe neașteptate aclamat de popor ca episcop. În decurs de opt zile a fost botezat, educat și apoi consacrat episcop la 7 decembrie 374.

Misiunea sfântului Ambroziu nu a fost una ușoară; totuși, s-a familiarizat imediat cu noua funcție și a devenit învățător al vieții, dedicându-se studiului Sfintei Scripturi și a autorilor creștini. Datorită calităților sale personale, a fost consilier a trei împărați. El s-a opus împăraților care ordonau masacre din motive religioase, refuzând să-i primească în biserică dacă nu au făcut mai întâi un act public de penitență, afirmând astfel libertatea Bisericii în fața puterii imperiale.

Dar Ambroziu a fost înainte de toate un apostol al carității, reformator liturgic, educator de suflete, promotor și comentator al Scripturilor, în special al Vechiului Testament și al evanghelistului Luca. Lucrările sale, de la exegeză la teologie, de la morală la liturghie, îl includeau deja în anul 1298 printre primii patru învățători ai Bisericii, alături de Augustin, Ieronim și Grigore cel Mare. A murit la 4 aprilie 397, în Sâmbăta Sfântă.

C. L.