Despre aceste două figuri atât de importante în istoria mântuirii nu există nicio referire în Evanghelii. Dar despre aceștia este scris pe larg în Proto-Evanghelia sfântului Iacob, o evanghelie apocrifă din secolul al II-lea.

 

Se spune că Ioachim, soțul Anei, era un bărbat evlavios și foarte bogat și locuia lângă Ierusalim, în apropierea lacului Fonte Probatica; într-o zi, în timp ce își aducea jertfele abundente la Templu, așa cum făcea în fiecare an, marele preot Ruben l-a oprit spunând: „Nu aveți dreptul să o faceți mai întâi, pentru că nu ați născut urmași”. Ioachim și Anna erau soți care se iubeau cu adevărat, dar nu aveau copii și nu le-ar fi mai permis vârsta; în conformitate cu mentalitatea evreiască a vremii, marele preot a văzut blestemul divin asupra lor, pentru a fi sterili.

 

Păstorul bogat în vârstă, datorită dragostei care o purta soției sale, nu voia să găsească o altă femeie cu care să aibă un fiu; de aceea întristat de cuvintele marelui preot, s-a dus la arhiva celor doisprezece seminții ale Israelului pentru a verifica dacă ceea ce a spus Ruben este adevărat, supărat și neavând curajul să se întoarcă acasă și s-a retras în țara sa de munte și timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți a invocat ajutorul lui Dumnezeu în mijlocul lacrimilor, rugăciunilor și postului. Ana a suferit și ea de această sterilitate, la care s-a adăugat „fuga” soțului; apoi a intrat în rugăciune intense, implorându-l pe Dumnezeu să-i dea un fiu. În timpul rugăciunii, i-a apărut un înger și a anunțat: „Ana, Ana, Domnul a ascultat rugăciunea ta, vei concepe și vei naște și se va vorbi despre urmașii tăi din toată lumea”. Așa s-a întâmplat și după câteva luni, Ana a născut. „Proto-Evanghelia Sfântului Iacob” concluzionează: „ Când s-au împlinit zilele, Ana s-a curățit, a început să alăpteze pruncul și i-a dat numele Myriam – Maria”.  

 

Sfânta Ana este mai presus de orice patroană a mamelor, văduvelor și este invocată în situații dificile și împotriva sterilității conjugale. Femeile se roagă pentru a obține trei mari favoruri de la Dumnezeu: o naștere fericită, un copil sănătos și suficient lapte pentru a-l putea crește.

 

C. L.