Ultimul salut pe care Isus l-a adresat discipolilor săi este pe munte și este locul în care Isus încredințează misiunea care trebuie dusă la îndeplinire pe pământ, aceea de a fi martori ai iubirii sale milostive și a acelei puteri care vine de fiecare dată când ne încredințăm lui.

 

Sărbătorirea Înălțării Domnului, a fost pentru ucenicii lui Isus ultima experiență de întâlnire pe care au avut-o cu Maestrul lor, pentru a începe o nouă relație cu prezența Duhului.

 

„Mi s-a dat toată puterea, în cer și pe pământ, de aceea mergeți și faceți ucenici din toate națiunile”.

 

Comunitatea este acum conștientă de faptul că trebuie să meargă luminată de Duhul Sfânt. Promisiunea urmează să devină realitate: „În timp ce era la masă cu ei, le-a poruncit să nu plece de la Ierusalim, ci să aștepte împlinirea promisiunii Tatălui”. Fără Duh, mărturia lor ar fi în zadar și eforturile lor nu vor fi fructuoase și atunci trebuie să aștepte botezul cu Duhul Sfânt.

 

Promisiunea Duhului se referă, de asemenea, la un dar al puterii, diferită de cea la care aspiră oamenii, care va fi forța ce îi va face martori în toate circumstanțele, depășind toată fragilitatea și nepotrivirea.

 

Este inaugurat astfel timpul Bisericii, în care este experimentată prezența invizibilă a Domnului prin darul Duhului.

 

C. L.